De ce scrie lumea blog?

Am încercat să caut răspunsul la întrebarea asta, din mai multe aricole pe tema:
„Cum te-a influenţat blogul în viaţă” şi nu am reuşit. Am aflat că unii scriu că aşa le dictează conştiinţa “Suzi”, pentru alţii a fost o perioadă de maturizare, trecând prin MIRC, MESS şi acum blog, am aflat de alţii că le place “ţopăiala” prin blog, alţii s-au ocupat să prezinte istoria şi evoluţia bloggerilor de la – degeabiştii,plângăcioşii, ştiriştii si lăudăroşii.

Motive ca să scrii un blog: pot înjura, pot da anunţuri matrimoniale, pot scrie cât de naşpa sunt părinţii mei, pot defăima profesorii, pot scrie Cupidon, avem încă un fraier aici !, pentru că poţi primi “feedback” de genul : “Eşti penibil”, “Eşti praf”, “Eşti terminat” .
De pe aici am auzit (defapt am citit) că se câştigă bine din blog-uit…
Tot ce fac, tot ce văd, tot ce aud, tot ce vorbesc, tot ce îmi amintesc şi tot ce citesc e subiect de blog.

Teoria 1:
Şi până la urma, care e bre rostul blogului? Cu ce te alegi dacă ai aşa ceva?
Raspuns: Cu premii pentru blogeri.

Teoria 2
În fond, de ce scriem? Fiindcă sperăm că lumea o să ne bage în seamă, fiindcă vrem să devenim cunoscuţi, fiindcă vrem să avem cu ce ne lăuda, fiindcă avem gânduri şi opinii pe care sperăm ca şi alţii le împărtăşesc, fiindcă n-avem alta treabă!!!

Teoria 3
Povestea blog-ului meu e scrisă de zecile de filme.- no comment!

Teoria 4
Îmi aduc aminte de luna iunie a anului 2007. Această lună are o semnificaţie oarecum importantă pentru mine deoarece, atunci mi-am lansat oficial blogul.
După o săptămână de trafic 0, entuziasmul m-a părăsit şi am renunţat. Un an mai târziu am dat de WordPress. Arăta bine, iar temele erau mai ok.

Teoria 5
Şi eu am blog. Şi îmi place chiar foarte mult blogul meu. La fel de mult îmi place să scriu. Sunt elevă. De liceu.

Teoria 6
Mă gândeam cum ar fi să câştig mulţi, mulţi bani din blog, cum ar fi să trăiesc numai din blog, să nu lucrez..
Mi-am dat şi eu seama că nu am nevoie momentan de venituri provenite din blog.

CE FAC OAMENII PENTRU BLOG:

→Zilnic pierd multă (era să scriu mulă) vreme citind o grămadă de alte bloguri şi scriind.

→Porneam apoi în căutarea noilor talente, mai culegeam câte unul în feedreader, mai aflam de ele pe Blogoree, mai aflau şi ele de mine…al meu. Folosesc Feedreader fiindcă e simplu şi are search.

→Nu aveam să ştiu atunci, dar acest gest avea să ducă la o despărţire de logodnica mea. Şi la uşurarea la care visam de multă vreme, dar pentru care nu îndrăzneam să fac un “ceva” ce părea …

→Cititul blogurilor amicilor si oamenilor „mishto” din Romania, nu depăşeşte 50 de minute.

→Am început să citesc zilnic 10-20 de blog-uri.

→Îmi plac oamenii pe care îi întâlnesc pe bloguri. Sunt şi ei dezbrăcaţi ca mine. De fiţe, de impresii, de un chip. Le citesc sufletul înainte să le văd faţa. Le împărtăşesc dureri şi zâmbete, trecut şi viitor, planuri şi regrete. Şi câteodată nu mai îmi vine să mă întorc în lumea reală…

Categoria cea mai inteligentă frază:
Sunt vie… aşa că nu-mi convine să îţi placă idiotul meu de blog mai mult decât… persoana mea, cea în carne şi oase.