Arhive lunare: Decembrie 2007

Surâsul deghizat

Kids

Un surâs.

Îi văd pe copii ăştia şi zic.. cât de fericiţi îs ei. Şi eu eram aşa cândva. Vremurile trec şi noi rămânem cu: „toate trec”.

Uite aici la mine şi nu mai comenta!*

Azi a fost ziua din an, în care am realizat că ştiu să-mi tăbăcesc dosul în faţa calculatorului. Ba mai mult, e mai bine să ţi-l ruleze pe banda asta. Rămâi şi fără pantaloni (îmi pare rău, dar oricum cad de pe mine) şi distracţia garantată e deplină. Totuşi.. distracţia e:

Un an nou fericit tuturora! Şi.. până anu’ viitor, când îmi intră minutele promoţionale (că n-au intrat din cauza că eram eu leneş să verific) nu ne întâlnim. (cca. 5 zile) Prevăd o ieşire în jud. Arad, din nou. Însă de data asta, într-un an nou şi deci pentru prima oară din an. Ca să nu existe dispute. Revenind, *

Scrie un comentariu

Din categoria Special

Fineţea meschină

NIMFA DIN PLEŞCOI, ASEARĂ S-A-NECAT CU O JUMARĂ…

articol de: Baietii cu ochi albastri

NIMFA DIN PLESCOI, ASEARA S-A-NECAT CU O JUMARA...

A trecut si Craciunul acesta si, o data cu el, darnicia unor politicieni care îsi aduc aminte de popor doar de Sarbatori, ori în campania electorala. În rest, obrazul basestilor, stolojenilor, bourenilor si al altor videni si tariceni ramîne gros ca soriciul de porc netrecut prin foc. Asa si cu Elena Udrea.

Republicana blonda, ofticata ca Traian Basescu a ramas impotent, a plecat prin tara la agatat. De Ignat (20 decembrie), Nimfa din Plescoi s-a aflat la Navodari, unde primarul PDL-ist al orasului, Tudorel Calapod (Cap de Pod) a organizat, în Piata Centrala, un fel de „corrida a porcilor”. De fapt, de sacrificat a fost sacrificat doar un singur porc, cumparat de Nuti din banutii agonositi prin vînzarea terenurilor de la Hanul Piratilor. Gurile rele spun ca taietoarea de cîrnati cu unghia nu ar fi vrut sa ofere nici godacul asta, dar ca primarul Cap de Pod i-a reprosat ca el a facut destule pentru ea si ca nu mai are de unde sa scoata parale si pentru porc. Asa ca, strîmbînd din nas, fitoasa a scos banii din posetuta daruita de Basescu si a procurat animalul. Navodarenii, aflînd ca în Piata Centrala se lasa cu pomana, s-au asezat la rînd înca de dimineata. Numai ca surpriza a fost pe cît de mare, pe atît de amara, cînd bastinasii au vazut ca exista un singur purcel. Au început sa se îmbrînceasca si sa se înjure ca la usa cortului, sperînd ca vor intra si ei în posesia unei bucati de carne sau a uneia de sorici. Ca la orice sindrofie la care e de fata si presa, Cap de Pod si Nimfa din Plescoi afisau zîmbete tîmpe, asa cum le-a spus lor Basescu la o sedinta. La un moment dat, Nuti Udrea, aratîndu-i primarului Tudorel Calapod cum stie ea sa muste cu carnasierii aia necrutatori, s-a înecat cu o jumara, de erau sa ramîna PDL-ul si tara fara vivandiera. Atunci, primarul Calapod a lasat respectul la o parte si i-a carat blondei vreo 3 pumni în spate si vreo 2 palme dupa ceafa. Atunci cînd si-a revenit în simtiri, Elena Udrea i-a trimis lui Cap de Pod o scrisoare, prin care îi multumea pentru gest si îi promitea solemn ca, de acum încolo, o sa devina vegetariana.

____________________________________________________________________________

Articol datat de anul trecut, în avuţia „Ziarul Tricolorul”.

Fineţea meschină

Pe această cale, transmit urări doamnei Elena Udrea. Ziua ei este încrustată în calendar pe 26 Decembrie. Şi atât de bine ne potrivim, că eu îmi serbez ziua Jumară în fiecare lună. De fapt a fost o zi trio, în loc de combo cum ziceam eu. Ziua Jumară, ziua Elenei Udrea şi a 2-a zi de Crăciun. No acuma aşa chef trebuia să fie…

Ştiţi voi că aţi aflat de blogul dânsei de la mine. Am reuşit o performanţă uimitoare de a aduna fanatici sau simpli oameni ai ei, să-i aduc la mine. Ce bucurie a fost atunci. Dar mai ales acum, când am dat peste articolul ăla de sus. S-a-necat săraca cu Jumara mea. Vedeţi?.. asta se întâmplă când pomeneşti prea mult numele ăsta. Şi mai ales de la o aşa persoană importantă ca mine. Mă rog.. importantă în felul meu. Ştiu să circul cu acceleratul de Iaşi că-i mai confortabil decât Intercity-ul şi decât InterPici-ul de la unguri.

No bine. Atât am vrut să fac. Să-i urez dânsei „La mulţi ani!” şi ea de asemenea. Aştept răspuns aici. Precis că va fi şi ea amuzată. Nu-i aşa? Imediat revenind la ale mele, voiam să.. mă gândesc la ceva ce nici eu nu aş fi ştiut. Şed în faţă şi pichetez asupra…

Când cuptorul o urnit, Anul nou o şi zănit. Deci da, pe când mă apuc şi eu de ceva ..serbus. So this is Christmas. Another year over.. and a new one has just begun. You and me together.. people can keep talkin.. saying what they like. But no one.. no one.. no one.. Nu-s cel care aşteaptă vorbe ce numai tu le ştii.. Te rog încetează să spui vorbe.. pe ales, vorbe fără sens şi iar vorbe în zadar..de parcă n-ai citi în viaţa mea.

! Scriind paragraful de mai sus, mi s-a luat curentul. Nu am reuşit să scriu şi alte chestii neimportante. Da’ totuşi ne-am sfădit aici în casă, de ce nu suntem în stare să chemăm Electrica, să vedem cum facem cu întreruperile astea interesante numai pentru casa noastră. De-abia aştept să mă duc la ştrand în Băile Felix. Precis că aş avea distracţie mai multă la ştrand decât la circul care v-am mai zis că stă până în 6 Decembrie. De ce e greu să accepţi că şi iarna poţi merge la ştrand? M-aş fi dus în Caraibe. Totuşi am observat că am aptitudini de căţărat pe pădurile noastre şi mă descurc bine. Mă rog, varianta cu marea şi cu ştrandul sună mai bine decât orice.. pe lume.

Mergeţi şi-l mai căutaţi, în cetate întrebaţi. De se întâmplă să-l aflaţi, lumii de ştire să-i daţi. Cât de interesant e că nu ştiu ce vreau să fac. O revenire în judeţul Arad sau petrecerea timpului pe aici în Bihor, însoţit de aerul orăşenesc orădean. Să fie precum a fost.. Într-un cânt cu dor şi .. încălţaţi cu opinci. Cu fluierui şi şuier.. cu fluierui fluierare.. de cu ziuă până-n sară. Iară vine un an nou şi anul ăsta se zvoneşte că va fi aşa:

Scrie un comentariu

Din categoria Special

Şarmul viet al încântării presupuse

Acest articol este unul cu caracter: „lugu-lugu” şi trebuie tratat ca atare. Articolul separat (____) va fi mult mai interesant, ca de fiecare dată când vă introduc astfel de articole.

 Ziua asta trebuia să fie una cu mult farmec. Cum planurile nu se potrivesc ca şi cele de acasă, am decis să-mi prelungesc şederea în jud. Arad, în urma perceperii faptului că eu tot singur voi fi pe acasă. Stând pe capul oamenilor care-mi fac şederea plăcută şi deasemenea bucuroşi că-s cu ei, titlul a luat forma asta a „dezlegării limbii” însoţită de o ..oarecare încântare. Nu-i nimic. Situaţiile de aceea sunt ca să ne facem adaptaţi pentru ele.  Zile.. zile.. zile.. şi vremuri grele pentru toţi românii care încearcă să se menţină conform tradiţiei. Până şi eu am reuşit să fac asta. Noroc că n-am ajuns la spital. Era jale. Mergeam pentru a X-a oară la spital. Deşi.. ştiaţi că mâncând mute grăsimi şi alte chestii provoacă visuri tâmpite? (O să vă scriu eu înainte de începerea articolului de la Click!, despre ce era vorba şi despre o altă întâmplare adevărată, ce mi se întâmplă numai mie.) O banalitate ca toate este acea trecere spre răceală. Răceală trupească, nu sufletească. Că aia.. dă-o încolo. De aceea sunt oameni în jur, ca să ai de unde alege.  

Omenirea are zeci de milioane de ani. Aşa că ce mai contează? Care e ideea? Oricât de trist ai fi, încearcă să te pişti. Sau poate pe altul.  Ce aiurea sună „pişti”. Poate altora le sună comic. Ceilalţi cred că e un nume. Interesant. De când n-am reuşit să… mă joc cu cineva brutal. Îmi vine pofta. Se pare că nu trebuie să am eu grijă de tot ce n-am avut. Relaţia directă cu publicul este cea mai frumoasă. Este cea care te menţine viu. În momentul în care tot site-ul meu e plin de oameni, îmi îndepărtează toată oboseala pe care spun eu că am depus-o. Fericirea se face cu lucruri fizice: bani, băutură, femei. Nu .. eu vin cu o tavă, pe care am mici serveli şi fiecare alege. Că normal că tot ce spun eu nu e grozav. Poate pe altul nu-l interesează deloc. Nu-i nimic. Toate trec şi noi tot cu asta rămânem: „toate trec”.

___________________________________________________________________________

sIFR_callback_4_DoFSCommand(info, args);Lili Sandu, de Crăciun fără iubit

de Claudia Bălan                                                                  Nr. 291. Luni, 24 decembrie 2007

Lili Sandu petrece Sărbătorile de iarnă cu părinţii ei, la Tulcea 

sIFR_callback_3_DoFSCommand(info, args);Deşi ar fi putut alege orice locaţie de lux din lume, de Crăciun vedeta a preferat să meargă la Tulcea, oraşul său natal şi să fie lângă părinţii săi: “Sărbătorile de iarnă sunt foarte importante pentru mine şi familia mea, aşa că le voi petrece alături de ei”.

Anul 2007 a fost unul prosper pentru Lili Sandu, atât pe plan personal, cât şi profesional. Artista şi-a găsit fericirea în braţele miliardarului elveţian Mark Chouraqui, din partea căruia se zvoneşte că ar fi primit un superb automobil de peste 200.000 de euro, marca Bentley, a revenit pe piaţa muzicală românească cu un videoclip de lux a cărui valoare s-a ridicat la 20.000 de euro.Prezentă recent în cadrul unui eveniment sportiv, Cupa Smart, Lili Sandu a impresionat atât prin frumuseţe cât şi prin modestie, acceptând să se fotografieze cu toţi cei prezenţi în sală. În timp ce alte soliste petrec Crăciunul pe scenă sau în străinătate, vedeta a preferat să le facă o scurtă vizită părinţilor ei, la Tulcea:“Părinţii mă aşteaptă cu bunătăţi. Şi, pentru că i-am văzut foarte rar anul acesta, e un prilej bun să mai stăm de vorbă”, a mai declarat Lili, pentru Click!. Artista nu va fi însoţită de iubitul său, care se află în Elveţia, alături de familia lui, însă, ca un adevărat gentleman, i-a trimis acesteia o mulţime de cadouri cu valoare sentimentală.

În ceea ce priveşte planurile de viitor, cântăreaţa ne-a mărturisit că, în februarie 2008, va filma un nou videoclip la Paris, pe care şi-l va achita singură, valoarea acestuia fiind mult mai mică decât precedentul, încadrându-se undeva între 5.000-7.000 de euro. Pentru ca extrasul de pe album să fie unul la fel de spectaculos ca cel anterior, telenovelista a apelat la ajutorul echipei cu care a colaborat la piesa “Jump”.

Cunoscută pentru gesturile sale filantropice, dar şi ca o persoană care adoră copiii, Lili Sandu a dăruit micuţilor prezenţi la meciurile de fotbal din cadrul Cupei Smart o sumedenie de cadouri. “Mă simt fericită când pot face o mică bucurie cuiva”.

Articol prezent în formatul electronic la adresa: Click! – Lili Sandu, de Crăciun fără iubit

©2007 Adevarul Holding. Toate drepturile rezervate.

Scrie un comentariu

Din categoria Click!, Special

Poveste de Crăciun

Povestile au vibratia puritatii, de aici si forta lor. Uitam multe in viata, dar nu uitam povestile copilariei. O poveste adevarata este o calatorie din suflet catre suflet. Ca efect terapeutic, echivaleaza cu o rugaciune. Si, ca orice rugaciune, se asimileaza in structura fiintei pana cand, chiar fara sa fim constienti de asta, povestea se desfasoara de la sine, ca si respiratia. O poveste e ca o dimineata: linistitoare, senina. Stim ca totul e abia la inceput. Stim ca lucrurile sunt bune, iar cele mai putin bune se pot indrepta. Doar timp este! Orice poveste reprezinta miracolul intalnirii cu copilul din noi. Este ceva atat de real, atat de incarcat cu enorm de multa realitate, incat seamana cu o poveste. Ne dam seama ca suntem personajul care a cutreierat mari si tari ca sa se intalneasca, fericit, cu sine.

Indiferent de varsta, noi credem in Mos Craciun. Daca nu credem, cum sa vina? Personal, intrucat consider ca am fost cuminte, am intocmit o scrisoare frumoasa, pe hartie trandafirie, pe care vreau sa i-o trimit. Numai ca am ratacit adresa. Daca vreun copil citeste din intamplare aceste randuri, il rog sa ma ajute, sa imi impartaseasca adresa lui Mos Craciun. Pentru ca eu vreau sa ii trimit scrisoarea. Neaparat. Dar poate ca vine si singur. Eu sper. Am vazut la televizor ca lumea e plina de Mosi Craciun. O fi existand o scoala a lor undeva, in Laponia, sau o pepiniera unde sunt crescuti.

Misuna peste tot, in toate tarile, in toate orasele, in aproape toate casele. Lumea il asteapta. El e prezent chiar si in magazine. Ce-o fi cautand Mos Craciun in magazine? Desigur, face cumparaturi pentru cei mici. De unde sa aiba atatea daruri, daca nu din magazine? Se vede ca Mosul e bogat. O fi primit o mostenire, de poate cumpara daruri pentru toti copiii pamantului? Sau poate a aranjat asta direct cu Dumnezeu? Cine stie? E un mare secret! Mos Craciun cumpara de toate: ciocolata, portocale, jucarii si hainute. Oare mie ce mi-o fi cumparat?

Il asteapta si copiii familiilor bogate si copiii saraci. Il asteapta cei care au parinti iubitori, dar si cei orfani. Il asteapta si adultii. Unii in varsta, singuri in garsonierele lor, altii tineri si aparent fericiti, cu totii il asteapta. E o asteptare generala, infrigurata. Doar s-a lasat gerul! Il astept si eu. Ssssss…! Liniste! Se aud pasi. Ma duc repede la usa. Poate a venit Mos Craciun..

2 comentarii

Din categoria Mirela, Special

Perceperea-mi măiastră

În sfârşit am fost să-mi plătesc serviciile. Rămâneam fără şi nimeni nu mai putea interveni până îi Ianuarie. Ba mai mult, putea fi preluat de oricine era dispus să plătească. Cât de simplu e să ai o altă identitate sub cea veche. Primit-au ăia banii şi numai după cca. 71 de zile voi dona suma respectivă din nou. Eu donez mai tot timpul sume de bani modice. Depinde de locaţie şi de context. (Vezi acum, când zic „donez”, e de fapt plătesc, dar cum nu-mi convin serviciile în sine prestate de ei, le zic „donez”. Îs ăştia roşii phone şi tare bine le merge cu oameni ca mine.) Să nu mai spui la nimeni.

Toată ziua ştiu să fac un lucru. Să trăiesc. Nu atât de intensiv cum aş vrea, dar totuşi trăiesc şi încerc să aflu dacă e bine ceea ce fac sau nu. Mi-e atât de greu să adorm seara, fiindcă mă gândesc la banalităţi de pese zi. Chiar şi seara eu fac „day dreaming”, lucru care dăunează sănătăţii mintale. Creez atâtea scenarii, unele chiar care n-ar avea ce căuta în orice context. Probabil că trebuie să mă antrenez să fiu puţin mai lucid şi să stau toată ziua uitându-mă într-un punct, nevoit fiind a mă uita prin împrejur şi să-mi apară-n minte alte chestii legate de.. mai ştiu eu ce privesc.

„Fericirea sună a Whiskas”- e noul pachet primit pentru pisica mea. Conţine o ramă audio, unde ataşez poza pisicii. Cu ocazia asta, hai să pun şi poza cu pisica mea „Dacu’”, din specia „Chartreux”. (Atenţie!, motanii sunt urâţi. Întotdeauna şi din orice rasă, să alegeţi femela. E mai sentimentală şi… zicând asta cu o particularitate: pisica mea încă crede uneori, când o pun pe braţele mele, că se află lângă mama ei. Începe să toarcă şi să te „ude” pe o anumită porţiune a bluzei, unde şi-a arătat dragostea cu .. limba.)

Dacu'

E Crăciunul şi ne pregătim de toate. Eu iar iau trenul rapid de o oră şi juma’ până în Sântana. Tot singurul om voi fi care coboară aici. Cel puţin o să scap de alte persoane care ştiu să te scape de o datorie în minus. Cât de greu poate fi să călătoreşti în siguranţă la noi în România*. O să stau pe-acolo ceva timp, alături de ăilalţi dragi. (Nici nu ştii cum să-ţi împarţi timpul când ai atâtea solicitări din diferite părţi. Noroc că numai una ştiu eu. Dar voi cu zecile? Ce faceţi? Ar fi bine să vă pregătiţi.) Sper să ningă şi să am parte de .. un circ, când mă întorc înapoi. Circul „Praga” e înapoiat în Oradea până în 6 Ianuarie.

Poate nu îmi transmiteţi toate urările posibile din lume, acum de Crăciun! Aştept mailurile voastre la noua mea adresă de i-mail. (Fiind i-mode, serviciului i se spune „i-mail”, cu „i-appli” pentru jocuri şi „i-mode” pentru browsing.) Încerc să ghicesc că o să fiţi buni şi ori îmi daţi un sms pe: 0766 50 56 50, ori razvan @ icosmo .ro Măcar să ştiu că nu mă plictisesc toată ziua şi primesc mesaje de la voi. Promit să vă răspund în limita stocului disponibil de pachete cu daruri şi urări.

Cred că am vorbit mult despre ale mele probleme şi imediat o să încep să vă dau şi alt subiect. Până data viitoare, vă invit în special pe Creierulcuplete. Mai fac un hint bun către el. A! Numai puţin. Nu mai explic steluţa, că era vorba despre vecinii noştrii de peste graniţă. Trebuia să-I l aud, dar nu mai am timp. Aşa că până data viitoare, dar acum pe bune, vă urez toate cele bune şi toate urările de sezon.

_________________________________________________________________

Anda Adam: «S-a rupt scena cu noi!»

Dansatorul solistei a ră­­mas prins între scânduri, până la final

7

Momentele neplăcute îi urmăresc pe artişti la tot pasul. Deşi câştigă o căruţă de bani, ei sunt expuşi accidentelor, pe scenele vechi sau adesea improvizate. Chiar dacă s-a întâmplat să se rănească grav, aceştia şi-au continuat show-ul cu zâmbetul pe buze şi nici nu au pretins despăgubiri.

Topul celor mai spectaculoase acrobaţii fără voie este condus de solistul trupei Holograf, Dan Bittman, care, în timpul show-ului susţinut anul trecut, la Sala Polivalentă, a calculat greşit paşii şi a ieşit din decor.

El s-a ales cu nasul rupt şi cu umărul stâng dislocat. Cu faţa plină de sânge, solistul nu a întrerupt melodia nici măcar pentru câteva secunde. Şi nici nu a considerat că este cazul să se retragă în culise pentru a solicita îngrijiri medicale. Totuşi, după căderea cortinei, el s-a grăbit să ajungă la Spitalul de Urgenţă, unde a fost “reparat”.

Scenele şubrede, un pericol pentru vedete

Julia Jianu era cât pe ce, în urmă cu câteva luni, să-şi rupă picioarele. Deoarece ploua şi scena era udă, vedeta nu şi-a mai putut păstra echilibrul şi a aterizat în fund, spre deliciul publicului: “Nu mă mai puteam opri din râs. Încercam să mă controlez deoarece cântam live, dar pur şi simplu nu puteam”, ne-a declarat artista.

Şi Matteo a păţit-o: “Mă aflam la un concert, când am vrut să fac o scamatorie, să sar de pe boxă pe scenă. Nu am făcut saltul cum trebuie, şi am căzut între scenă şi boxa respectivă. M-am chinuit cu greu să ies. Deşi mă zgâriasem destul de rău, am avut mereu zâmbetul pe buze. Concertul a decurs normal după aceea, bineînţeles”, a declarat el pentru Click!, nu înainte de a ne asigura că nu va mai încerca astfel de giumbuşlucuri.

Deşi sunt profesionişti, dansatorii Andei Adam au văzut moartea cu ochii, în momentul în care scena şubredă, din lemn, a cedat când le era lumea mai dragă: “Scena era cam veche, astfel că, în cădere, dansatorul a rămas blocat între scândurile rupte. Degeaba ne-am chinuit să îl scoatem de acolo, că nu am reuşit decât la final”, a spus Anda.

Deşi s-a rănit, dansatorul ghinionist nu a cerut daune organizatorilorDeşi s-a rănit, dansatorul ghinionist nu a cerut daune organizatorilor

©2007 Adevarul Holding. Toate drepturile rezervate.

Un comentariu

Din categoria Special

Principele de moţ

Moşu'

Nici n-am observat ca e Uncategorized. In fine. Ne-om vedea candva, altadata. Anul viitor e un an prielnic nedezvoltarii mele pe plan de .. socializare. Da-l incolo de blog: „Intre soft si moft”. Ma rog.. lumea zice ca e un moft. Na’ bine. Inca odata toate cele cuvenite de Sarbatori sa aveti parte. Ceau. A!, ba nu!. Nu ne mai vedem.

După o minunată şedere prin casă, m-am gândit să scriu şi eu aici. Ba mai mult.. am zis:”Sunt nevoit să scriu într-atât de mult încât să plictisesc pe toată lumea?” nu am ştiut ce să-mi răspund şi atunci am zis să adresez aici întrebarea. Şi mai în jos, o să prezint chestii d-ale mele, în care nu eşti implicat şi implicit nesolicitat în a le citi. Dar ţine de timpul tău şi dacă mă placi. Ui’ acolo ce Moş seczsi e în poză. Eram eu… şi totuşi, mulţumit fiind vă dau şi o adresă de unde să vă închiriaţi costumele. Verbena – ăştia-s tare buni!

Şi fiind eu Moş, am putut să mă îndop pe cinste cu alţii. Cinstea mea a fost că după tradiţia americană, Moşul vine şi mănâncă cookies. La fel am făcut şi eu toată ziua. Dar pot să zic că au fost bune şi nu am mai prea mâncat altceva. Atenţie!, poate nu văd că veţi închiria costume de acolo! Au reprezentanţe peste tot, aproape. Mă simt obligat moral! Da.

O nouă formă de comunicare. Eu de curând a spus:”Gata! Renunţ la mess!” Şi bine am zs, că nu mai stau toată ziua pe el. Nu că aş fi stat vreodată. Doamne. Ce mă plictisesc frazele astea tip propoziţii şi cu aşa caracter, cât să nu se înţeleagă nimic. Şi să scriu cu dezgust din cauză că nu ştiu să scriu. Parcă mă străduiesc şi nu aş vrea să fac asta. D-aia nu ştiu eu atrage lumea. Ba că nu ştiu ce vreau, ba că nu sunt eu bun pentru voi şi desigur, voi pentru mine. Ăh.. nu-mi şedea mai bine să tac, să-mi fi zis:”Noroc!” – „Sănătate!” şi totul să fie bine. eu mergând în paralel cu voi şi.. nu mai ştiu ce vreau, că tare greu mi să ştiu ceva. Un nou paragraf soseşte.

Leapşă! Prima oară când primesc aşa ceva. Oare e cumva ceva semnificativ? Da! Simple Webdesign a reuşit să conceapă ceva atât de simplu şi atât de stilat. Cel puţin mie îmi place identitatea mea, după care pot fi recunoscut. Recomand de asemenea, cu toată căldura serviciile prestate de ei. Şi acum să vorbesc despre leapşă:

Moşul vreau să îmi aducă .. crezi că ştiu? Lasă-l pe Moşul să hotărască ce vrea el şi numai dacă am ost cuminte! De altfel, eu nu am nicio putere de influenţare asupra nimănui. Darămite la Moşul! Hai fie toate la voia lor, că timpul trece şi eu.. acum vine:

Cred că am ajuns pe punctul de a deveni o persoană din aceea pe care eu nu o plac. Mă uit deseori prin artticole.. şi zic:”Ioi. Ce mă enervează ăştia. De parcă eu nu aş şti alea. Sau alţii.” Am ajuns aşa?! Mă întreb doar. Dacă e adevărat, trebuie să-mi schimb ţinuta. Şi tot! Nu voi mai fi Răzvan. Ci al 2-lea prenume. Na’, în fine vreau să zic că oricine, dar absolut oricine are ceva de nelămurit: razvan et icosmo dot ro.

Dacă nu mai apuc să vă vorbesc: „Sărbători Fericite” şi „La mulţi ani!”.

Scrie un comentariu

Din categoria Selecta

Definirea consimţământului anual

Confirm că uneori nu găsesc gara potrivită cerinţelor mele date de o situaţie. Motiv pentru care am nevoie de îndrumări, în ciuda numeroaselor acte ale mele de orgoliu.

Am transpus aici o idee care a venit tocmai din ceea ce s-a întâmplat azi.  Ce bine sună titlul articolului. Parcă ar fi un act cu valoare nesemnificativă. Cine ştie..probabil că într-o bună zi, va reprezenta ceva pentru mine. Nu că acum nu ar fi să fie.

 

Zis-am eu că nu mă pot stăpâni în privinţa unor decizii. Ba îi aşa, ori îi altcumva. E bine că fac şi asta, pentru că altfdel cine ştie ce ar ieşi. O harababură şi întorsături de situaţie peste care nici Buddha nu poate interveni. Să presupun că aşa trebuie să fie cusurul şi că sunt privilegiat în toate cazurile. Dacă n-ar fi aşa, n-aş mai fi presupus. Aş fi zis adevărul pe care-l consider eu. Idei bune, tâmpite şi inutile se găsesc şi vor fi găsite de acum şi până când „Definirea consimţământului anual” nu îşi va avea locul printre voi. Nu pot exclude faptul că odată şi de două sau mai multe ori vă părăsesc. Dar îmi iau un angajament anual faţă de voi, de mine şi de.. un surplus de fericire adus câteodată din acest mijloc de comunicare cu efecte pe care nu le poate răspândi decât tot în lumea reală.

 

Să crezi că mi-e greu să ştiu că deseori dau pe aici o vorbă, care câteodată mai bine n-o ziceam. Ştii.. se spune că unii oameni nu se pretează la alţii, cu diferite generalităţi. Ei bine, vine aici în contradicţie altcineva şi spune:”Oamenii intelgenţi se pretează la orice.” Sunt sigur că nu sunt inteligent. Şi mai presus de atât, un om care nu se sinchiseşte să îşi dezvolte aptitudinile, relaţiile sociale, cunoştinţele cât şi viaţa în larg. Al urmei urme, doar trece timpul precum n-am văzut noi în altă viaţă. Uite, iar am ajuns să spun lucruri tâmpite, în detrminetul celor: „Gndâeşte croernet şi fi peritnent. Viţaa e un amlgam de cunvite şi întâplmări.”. Mă rog, iar am greşit aici, fiindcă nu am reuşit să spun de fapt:”oai ce m-or intimidat handicapatii aia d prosti si nebuni de oameni  sa-i omor si sa le tau capu! oai ce ii urasc.futai stalin si cine io facut p ei d projti sa i fwut in gura d handicapatzi”. Da. Scenă vulgară, la care m-am chinuit să deprind câteceva din limbajul bun al unora. Când mă gândesc că şi mie îmi e greu să scriu unele cuvinte întregi.

Eu sunt de vină pentru tot. Îmi asum vina. Cum doamne, să nu ţi-o asumi, când ştii că eşti de vină?! Rostul acestei fraze?: „A introduce într-un înveliş de aluat, de carne, de legume etc. un preparat culinar, pentru a pregăti anumite mâncăruri.

 

La mulţi ani! (5)

38.46%

Sănătate. (6)

46.15%

Bani. (0)

0.00%

Tot ce îţi doreşti. (2)

15.38%

Am şi o altă urare. O specific. (0)

0.00%

Acest paragraf arată ceea ce mi-aţi urat voi mie. 13 voturi numai bune pentru un număr perfect, al unei zile în care superstiţia să domine. Nimeni n-a avut nicio urare la vremea respectivă. Adică o altă urare care să mă încânte. Aţi ales „La mulţi ani!”, lucru dovedit de o persoană din Instituţia în care mă desfăşor („Ce ai Bar? Atâta râzi, că o să trăieşti o sută de ani! Îţi spun eu! Aşa distrat eşti.) şi probabil şi de faptul că o să îmi pot prevesti cândva moartea, în sensul că sunt apt pentru aşa ceva, din moment ce am putut asista la una live, cu o persoană de 90 de ani. O să reuşesc poate să trec suta. Poate e foarte relativ. Un singur cuvânt şi uite unde putem ajunge. 

Sănătatea primează! Nu trebuie să trăiesc atât de mult, cât să fiu sănătos tun. Dragilor, la ponderea mea de jumări şi dacă voi continua aşa, o să mi se reducă la un sfert acea prezicere. Cred şi eu din Ianuarie că o să reuşesc să scap de ceva plusuri. Mă bucur că şi voi ţineţi în egală măsură la sănătate, că doar de aceea aţi ales-o.

Banii reprezintă 0 procente. Bine aţi făcut. Banii ăştia-s tare răi!

Tot ce îmi doresc nu poate fi îndeplinit. Da’ e bine şi că aţi reuşit să votaţi aia.

 

Hai să vorbesc (atenţie!, la sfârşitul articolului am introdus noi notări. Apeşi pe ceea ce crezi tu că defineşte articolul.) despre o viitoare carieră în vis. Mic fiind, mi s-a spus că voi fi un preşedinte al ţării. Bănuim noi(toate relaţiile care ştiu despre istorisire), România.  „Îţi spun eu! Tu o să fii preşedintele ţării!”

Nimic neobişnuit să spui cuiva, din ce ai văzut într-un vis. Plus că o continuare a lui în anii următori, nu duce la altceva, decât să ai o convingere că aşa va fi. Chiar dacă  în visul persoanei şi mai apoi transmis ţie.

Pe măsură ce cresc, am parte de diferite ocazii banale, unde sunt apelat cu:”Ni la ăsta , preşedinte!” sau „Tutu, tu o să fii preşedintele ţării!” şi „Ai stofă de cineva cu simţul dreptăţii.”.

Adevărul e că eu am un fost (schimbaşi ordinea) caz special în viaţa mea şi a multora, care nu trebuie comemorat. Însă simţul meu al dreptăţii răbufneşte din cele mai adâncuri predispute la alte situaţii asemănătoare. Ce-mi mai trebuie? O am până şi pe Elena Udrea în listă. De fapt, pot pune orice politician, pentru că doar nu e greu să adaug orice. Numai bine îmi merge cu aceste relaţii inexistente. O să ajung cândva, ceva. Poate.. un secretar de stat, că şi eu sunt cu tentă negroidă. Am ajuns în faza în care va trebui să mă fac precum cel cu pantomima. Adică alb. Multe se pretează câteodată, ca să ajungi undeva.

 

Dacă mie îmi place drama, e evident că ştiu să o intensific în şi din orice. Articolul trecut vă prezentase un scurt moment întins pe câteva zile, un moment de „Solicitarea a fost trimisă. La revedere!”   Îmi place să .. pardon, mi-ar place să fac şi eu precum cei din Franţa. Ei joacă pe canalul de muzică clasică un mic moment de teatru. Se pun în diferite posturi ale unui nebun. Totul regizat, mi-ar place şi mie o astfel de experienţă. Până la urmă cred că voi face nimic, cu privire la visul ăsta.

Revenind, cred că acest articol e imperfect în a prezenta definirea consimţământului anual. De aceea am şi ales să spun despre unele, despre altele.. pentru a-mi demonstra utilitatea.

 

Doamne scurt e articolul ăsta, că ajungeţi să faceţi trei lucruri, dacă nu vă ocupaţi cu cititul acestui blog fără coerenţă şi pertinenţă. Eu am reuşit să aspir în jumătate de oră, cât aş fi vizitat alte bloguri, pe care oricum nu le vizitez. Site-ul ăsta tată şi atât. Deci pe această cale de comunicare şi de definire a consimţământului li simtământului, declar că :

         voi scrie în continuare până când acest act anual nu va mai fi prezent

         îmi cer scuze faţă de voi că v-am minţit, spunând că vă las

         ştiu că voi n-aveţi nici măcar o treabă de ceea ce fac eu şi cum mă manifest

         îmi cer scuze dl.-ui redactor-şef, prieten pentru că am reuşit să-l disper, cândva

         voi mai scrie articole despre moarte, dar anul ăsta nu mai particip la altele (deşi unele semne au rămas suspendate, aşteptând continuarea)

         încerc să mă schimb şi aici şi în realitate (în special fizic. Dă-l încolo de psihic că la noi în România nu se cere.)

         presimt prosperitatea socială

         aştept să vină următorul act conferenţiar/confidenţial

         sunt două acte: unul de consimţământ şi unul de simţământ (ăsta ultimul nefiind precizat, neştiindu-l)

 

În continuitatea continuării mele, sunt sigur că măcar unul din voi va apăsa pe:”plictisitor”, trei pe „I disagree” şi cinci pe: „Distractiv”.

Scrie un comentariu

Din categoria Special