Arhive pe categorii: Extra Selecta

08-08-08

îmi aleg ziua asta, că sună bine de tot formatul ei. Păcat poate că n-am reuşit un 6-6-6. Da’-i bun şi 8-ul. No, eu am zis să scriu azi, căci m-a amuzat prea prea tare Pitzipoanca.org şi m-a făcut să zic: OMFG, un fel de „omlette du fromage” al lui Dexter ! Câţi oameni ciudaţi !

Şi în rest n-am ce zice. Vreau doar în las Vegas, cu un bilet din Budapesta direct. Da’ ştii, tre’ să cânt şi eu: „Mamă plec în America, roagă-te să-mi iasă viza!”

That’s all folks! See ya’ in 09-09-09.

Şi până atunci în fiecare 3 nOV e ziua mea. Şi messul mi-e: neconfigura

Anunțuri

Un comentariu

Din categoria Extra Selecta

Ting! Dau un link aleatoriu, către mulţimea X

Şi merge către: Am vrut să o văd la TV pe Irina. Împreună cu Veveriţa (2 pe doi). În concluzie: Dacă vreţi să mă vedeţi, se poate. Iar aici este ea împreună cu favoriţii mei Spin, în emisiunea cu pricina. Deci de ea-mi place şi .. sigurat ne vom vedea undeva. Că-s sătul de mediul ăsta virtual sau aşa par să vreau.

Şi merge către: Încăperea cu lucruri care mai de care în buda ălui mai mare bloger– în loc ca Buddha să fi avut ideea asta de supremaţie-, adică ZOSO. Sau ZÎ-SO(ţărănescu-i caracter, de partid ori de ce vrea). Bun, poa’ să considere cine vrea şi că: „Uuu. Poate vrea vreo pilă-n informare, să nu fie plictisitor.”

Şi merge către: Avionaru’ avea ceva cu fetele de la RBF08. În fine. Îmi place căci m-a surprins în vreun loc. Da’ atâta tot. îmi asigur faţa pe viitor. Probabil o să dea mai bine-n imaginare.

Şi merge către: Buddha, care se jură că nu fură .. ideile altora. Nu mă interesează că fură au ba, dar n-o să-l uit, pentru nişte chestii care mi se păreau tâmpite. În fine. Dacă cineva crede că merită -şi-şi respectă religia-, închinaţi-vă lui Buddha.

Şi merge către: Ariel Constantinof. Îl văzui şi pe el la RBF08 şi-mi păruse că n-ar fi putut fi el. Da’ mă rog, e Ariel. Şi mi-a plăcut video-ul găsit de el şi etichetat we3d de la weird things. Cum să hackezi un terminal.

Şi merge către: Copşăneanul. Dumnezeule, dar el chiar a ştiut să se dea bine-n public. Ştiam că nu va câştiga persoana ce-am însoţit-o, dar nici că el ar fi putut câştiga RBF08. Probabil că merită toată atenţia şi pe de-asupra o dâră de bani din administraţia locală. Copşeanul şi oraşul său. Ah, acum înţeleg. El de fapt face parte din lanţul: BlogOraş (sau chiar luat ca diminutiv pentru aptitudinile lanţului). Tăte-s punct. COM [as being a big COMposit of whatEva(?!)]

Şi merge către: Vladinho. Tâh, îl văzui şi pe el. Undeva. Dar mai mult pe niciunde. Totuşi, ca un om ce e, îi trimit urări de sănătate-căci tuturora ne prind bine-, dar sper s-ajungă să nu rănească p-altcineva.

Bun. De cei mai grei, nu mă ating căci ei sunt imperiali şi nu-mi permit adresarea către dânşii. Da’ pe unii eu îi consider proşti sau chiar clovni, or .. tâmpiţi. Probabil din cauză că şi-au luat premii de excelenţă. Să nu fiu eu ca ei şi ei ca mine într-un veac (căci vreu să fie ca mine în acest veac).

Până-mi scot firul alb din negrul tot, să ştiţi că aveţi dreptul la comentarii. Şi mai ales la o ceartă, de doriţi să vă afirmaţi. Apropo, vechiul Jumară sunt eu. Acum sunt revenit sub un tertip şi mă menţin pe wordpress, că n-are atâtea figuri.

3 comentarii

Din categoria Extra Selecta

Reevaluarea stării de început de sfârşit

Precum cineva spune: „Şi simt miros… a caise putrede şi mahmure.”

V-am lăsat cu acel articol data trecută („Se scurge timpul”) ce vi s-a părut „distractiv”, „super tare” şi „plictisitor”. Acum de-abia aştept părerile sugestive realizate de aceste tag-uri prezentate mai sus, în ăst articol. „Ameţitor” ar fi ceva interesant, în sensul în care v-aş bombarda cu nişte chestii şi n-aţi mai şti ce să credeţi sau cum să le interpretaţi. Cât de leneşi aţi ajuns, vizitând site-ul ăsta şi plictisindu-vă, fără măcar să apăsaţi pe acele iconiţe ce se dovedeau a mai destinde atmosfera aceasta vidă?

O nouă zi. Toate-s noi şi noi vechi. Mă indignează felul în care vreau eu să comunic nimicul. P-arc-am ajuns să fiu şi eu ca ăla ce ne-a spus că tramvaiul are uşi, iar oamenii trebuie să coboare prin acele uşi şi nu pe geam, să sară. Mai ales erau câteva subiecte atât de tâmpite. Dar mă gândesc eu, că toate se reiau, întrucât în fiecare zi se nasc persoane noi în lume şi deci, trebuiesc duse mai departe informaţiile. De câte ori n-am auzit că în perioada iernii poate să ningă şi oamenii se dau cu schiurile şi cu săniile? Copii au nevoie de informare, iar de aia există media şi tot ce mai încape în ea.

Îh. Ă. Aaah! Câteva interjecţii folosite regulat pentru exprimarea năpăstuinţelor aduse mie, de diferite obiecte de pe lumea asta(sau stări. Da.). Acum, mai mult ca oricând o să încerc să realizez o întrevedere cu o lume sportivă. Se pare că voi deveni un „sport-a-needer” şi că o să-mi meargă bine dacă continui să fac treabă. O să merg cu o fostă prietenă la nişte cursuri de Tabu (Tae Bo) unde o să învăţ chestii de genul:

Şi mai mult, zic Tabu întrucât mi-e total necunoscut domeniul ăsta al sporturilor. Obişnuiam să fiu sedentar. Dar cum nu mai vreau, trebuie să încerc şi să înţeleg că am nevoie de astfel de lucruri, dacă vede-se că ai nevoie de forme şi corp (*) ca să fii cu un pas înaintea celuilalt care vezi că e mai.. urât(ă) şi ţi-ar fi un pic ruşine să nu îţi faci de râs alegerile faţă de prieteni. *referire specială pentru oricine doreşte să se încadreze aici.

Iar acum eu fiind vizitator al Acvaria, m-am decis să apelez la un program special oferit de compania de telecomunicaţii şi să văd unele chestii. Desigur, nădejdea nu mi-o pun în aşa ceva şi nici măcar influenţa. Există 3 tipuri (şi ţi se dau 200 credite): ASTRO-CALCULUL(50); CUPLUL, PE SCURT(100); CURIERUL DESTINULUI(100). Am distribuit inegal creditele şi am ales acel curier al destinului, unde: „Relaţiile sociale sunt oscilante pe parcursul vieţii tale, eşti pretenţios şi vei fi destul de tranşant cu amicii, astfel încât vei rupe multe relaţii, când acestea nu te vor mai satisface. Dar ai să înveţi să devii mai tolerant până la maturitate, dar cu sacrificiul multor relaţii. 2010-2016 vor fi ani intenşi în plan relaţional.”

Adevărul e că nu înghit orice şi chiar aleg să analizez totul în detaliu. Problema mea e şi se pare că există oameni care să se conformeze. Doar aşa scrie în acel mesaj sau înţeleg eu. probabil că o să mai apelez la chestiile astea pentru amuzament şi precis că o să întreb ceva mai mult despre alte chestii. Dar totuşi, nu mă încred în aşa ceva pentru că nu are rost. Link către astrograma care e greşită întrucât eu nu-mi cunosc ora naşterii exacte. Am ales ora la pura întâmplare şi datele sunt neconcludente în cazul meu. Aşadar, îmi pot continua liniştit munca şi voinţa să mi-o susţin în a mă realiza pe planul ăsta fizic. Să zic odată că am scăpat şi-s şi eu ca X, nu mai trebuie să-mi fac griji că n-ajung preşedinte. Asta în nenumăratele cazuri pe care le-am spus în legătură cu problematica de a fi sau a nu fi.

Cum problema e că nu mai pot să scriu ceva, având impresia adevărată de a fi urmărit şi de a vedea faptul că alţii cred că am planuri nesăbuite şi încerc să fac toate relele din lume, dar mai ales să nu mă ocup de mine însumi şi să stau în faţa acestui calculator şi în faţa acestui vid, mă decid să fiu mai liber(vezi acţiunile pe care vreau să le desfăşor, mai sus) şi să nu mai folosesc pentru moment această formă de comunicare. Nu de alta, dar întotdeauna iese cu scandal o astfel de ieşire în vid, mai ales aici şi acolo pentru că sunt forme de divertisment, în loc ca eu să-mi iau un angajament zilnic de susţinere a vieţii.

Apropo, era un film „Trăieşte-ţi viaţa” şi era un adolescent, care la un moment dat s-a îmbolnăvit de cancer. A avut şi prieteni, dar nu a vrut să dezvăluie această boală ca nu cumva să le provoace tot felul de închipuiri. Mai apoi a venit şi bunicul lui, cu care nu se mai văzuse de ani de zile după ce fiul lui (adică tatăl adolescentului) l-a denigrat. Desigur că şi nepotul a urmat ura tatălui, pentru ca mai apoi să înţeleagă necesitatea acordării de atenţie. În fine, a învăţat magia şi a adus un surâs copiilor din spital suferinzi de aceeaşi boală. (El era adolescent şi a avut un cancer ce se manifesta copiilor până la 5 ani.) În final acesta a murit.

Probabil că trebuie să-mi formez un obicei compulsiv de notare a tuturor priorităţilor undeva şi să încerc să-mi conduc timpul pe un canal cât mai scurt. Să nu pot spune: „Mă plictisesc.” Nu ştiu dacă pot realiza, dar de încercat cu siguranţă se poate. Cu cât mai repede, cu atât mai bine. Aşa zice-se că doar de mic poţi obţine performanţe într-un domeniu, practicându-l des. Şi eu cum arareori îmi dezleg mintea, aceasta încearcă să ştie doar chestii rudimentare. Păcat.

Scrie un comentariu

Din categoria Extra Selecta

Punct şi de la capăt

In viata nu e usor sa iei unele decizii, mai ales cand astea implica o serie de factori, personali, profesionali, sentimente, schimbare. Sunt unii oameni care la un moment dat simt nevoia sa schimbe ceva, sa iasa din plafonare, din obişnuinţă, sa facă si altceva, sa fie înţeleşi sau nu. Spun asta pentru ca omenii au nevoie de libertatea de a lua anumite decizii, de a impune anumite decizii, de a face ceea ce vor fara  sa dea explicatii, fara sa le pese..si toate lucrurile astea provin dintr- un trecut– mai bun sau mai rau. Cand se ajunge sa spui- punct si de la capat nu e neaparat o decizie legata de cel care se simte lezat de ea, este o decizie a ta si pentru tine in primul rand. Nu poti sa inchipui cum vor fi atitudinile celor implicaţi – unii te vor înţelege, unii nu. Ideea e ca tu ai luat o decizie- ai spus punct si de la capăt– problema este ca mulţi  vad asta ca pe un final, nu ca pe o schimbare. De fapt, prin actiuni, atitudini vrem sa schimbam perceptia, sa dam o falsa atitudine, pentru ca viata si cei din jur te oblige sa joci teatru. Nu cred ca pe oameni ii înspăimântă actiunea ta, pe care tu o explici,ci ii înspăimântă ce efecte a avut asupra lor si teama de a nu se repeta. Poti face victime, victime care te vor blama pentru ca nu te au înţeles, pentru ca s-au implicat. Uneori nu poti sa iei numai decizii pe placul altora- si cand ei una radicala – sunt mirati, se simt jicniti, se simt ofensati.

In viata unii oameni au nevoie de o pauza ( si nu am spus la plural, ca sa nu fie considerat un fenomen continuu), au nevoie de timp de gandire sa analizeze faptele lor, au nevoie de o schimbare. Cred ca orice schimbare trebuie inteleasa de cei care sunt implicati, ca daca este impusa nu are efect de schimbare ci de final. Acum depinde cum se interpreteaza, depinde  de conjunctura, de sentimente.

Principiul: vorbim mai mult, ne intelegem mai putin , daca apare trebuie facut ceva, ceva nu merge bine, ceva trebuie schimbat si trebuie sa fie inteleasa acesta schimbare, trebuie acceptata, trebuie sa faci “acel ceva care crezi tu ca va merge mai bine”- sau poti pur si simplu sa renunti la o cauza nobila, poti sa te lasi copleşit, sa renunti sa mai lupti pentru o idée, o percepţie si lasi lucrurile asa cum sunt- bune sau rele.

Poate sa fie o pauza finala (sau aparent finala) – care poate apărea doar daca nu s-a înţeles, daca nu exista comunicare. Dar pe principiul “orice rau spre bine”trebuie sa astepti, sa vezi daca acel lucru rau ti a prins bine sau nu. Nu poti schimba trecutul, o decizie luata pe anumite considerente, nu poti schimba anumite iluzii, perceptii, situatii, dar poti schimba prezentul. Poti fi mai atent la ceea ce vrei, poti sa comunici mai bine- asa cum vrei tu, poti sa treci peste o situatie – in cazul bun, sau te poti simti victima.

Nu stiu cat de mult depinde un lucru, o actiune, un sentiment de persoana ta ci cum este el interpretat, gandit, vazut, perceput. Nu poti opri oameni sa si faca iluzii, sa aiba gandurile lor (care sunt, uneori departe de realitate), trebuie sa ii lasi sa traiasca frumos, sa gandeasca ceea ce vor. Ai doua posibilitati: ii lasi sa gandeasca ceea ce vor- sa si faca iluzii ce se vor intoarce mai tarziu impotriva ta sau sa starpesti orice sansa, discutie, sentiment de la inceput, ca sa le fie lor bine mai tarziu. Dar de multe ori nu avem acesta putere si lasam lucrurile la voia intamplarii, nu- i punem la zid pe cei care merita, ne vedem de ale noastre si cand nu mai avem timp de ale noatre luam o pauza..

Scrie un comentariu

Din categoria Extra Selecta, Mirela

Fericirea înecată în realul cuprins

Violentă şi tare neînfricată e natura. Aaa! Am fost persecutat. La vârsta mea?! Credeam că am scăpat de unii oameni prea inteligenţi, încât să vină cu intimidări şi alte chestii de genul ăsta. Uite ce fac banii.. te aduc la disperare. Noroc că mai sunt şi oameni ce se bagă pentru alţii. O experienţă ce va fi repetată până când lumea nu va fi, de cel puţin 2 ori în viaţă, de fiecare om. (Dacă vreodată nu o să mai fie.) De multe ori am stat şi mă gândeam.. de unde vin anumite tipuri de comportament în viaţa unui om şi de unde pot scoate românii fel şi fel de expresii fără de înţeles, desigur. Numai că noi tot ne supărăm când le auzim, deşi preluăm orice înţeles. Indiferent de e cel corect ori ba.

Revenind la alte cele ale mele, vroiam să-mi iau o căciulă şi n-am reuşit să dau de un magazin cu specific de căciuli. Dacă ar exista măcar un aşa magazin, cu specific. Aş face un magazin de.. nu. Aş face exact!, o societate cu mulţi angajaţi profesori şi doctoranţi şi tot ce trebuie, de fapt.. ar ieşi o firmă de consultanţă. De când mă ştiu aveam ceva cu televiziunea, radioul şi prezentarea ştirilor cu un flux nemărginit. Ce bine era când aveam timp şi totul era lăsat de izbelişte. Dacă tot vorbesc de radio (trebuia să ajung şi aici), pot spune că sunt înscris la citirea „ON AIR” din „Blog time” de pe Naţional FM Oradea 107FM. No uite că am reuşit să fac şi o reclamă ascunsă şi la vedere. Dragi de la Naţional FM, vedeţi că am o voce radiofonică bună (ăă, verificat de toată lumea) şi dacă aveţi nevoie de mine, puneţi-mă să zic ceva. Nu de alta, dar s-ar putea să rămână lumea surdă. Şi poate încântată că vor primi mesaje scrise de la ANSR, donate la rândul lor de Cosmote. Ă.. ce interesant. Dă-mi ‘ncoa, că eu dau mai departe. No bun, hai să revin la ale mele. Nu că până acum nu ar fi fost.

Dacă nici măcar în concursul foto nu am putut intra, că nu se potrivea cu tema curentă, vă dau eu o poză ce se încadrează la „Surpriză”. Ultimele 2 poze reprezintă ziua asta în care am încercat să scriu şi eu un articol, marcat fiind de.. tot ce se poate pe lumea asta şi cât oi trpi eu şi voi şi toţi. Că.. de n-ar fi ei, n-am fi nici noi.

1

Candy

2

Happy Halloween!
3

Spookie

Înainte ca acest articol să se termine, mă gândeam că era bine numai aşa.. cu câteva poze. Tocmai când am vrut să introduc ceva interesant.. bjj, a căzut serverul şi n-a mers mai puţin de un minut. Ei bine, la mine e problema limbii române. Cu toată sintaxa ei şi morfologia, tot ce cuprinde. O să încerc să fac să ştiu mai mult decât lucrurile elementare. DAR ce interesant e asta:

An English professor wrote the words:
1. „A woman without her man is nothing”
on the chalkboard and asked his students to punctuate it correctly.
All of the males in the class wrote:
2. „A woman, without her man, is nothing.”
All the females in the class wrote:
3. „A woman: without her, man is nothing.”

 

Aşa zic ai mei, că-s făcut cu vreme. Nu trebuie să fac nimic, că doar mai e timp. Of, ce detest atitudinea asta. Numa’ ce să-i faci, dacă aşa e în zilele noastre. Şi totuşi, eu nu sunt un puturos şi .. un nimeni. Dau vina pe PC! Dar el e de vină!? Nu.

 

 

Un comentariu

Din categoria Extra Selecta

Divanul petrecerii confuzului

Să mă aşez pe un divan deaspura mea şi să văd totul cum nu îmi imaginam că pot vedea. Aşa, ca şi inexistent. Petrecerea confuzului pe divan. 100 de zile de nopţi albe şi mov şi verzi chiar şi Lilo în dungi cu picăţele. Să facem un test. Bănuiesc că ştiţi cuvintele elementare şi nu va fi o problemă.

Daăc mă dcu la piţăa şi iua o lămieî cu 50 bnai, însemnaă că şiut cumapră bnie. Of, ce geur îim e să sricu un cuânvt grşeit şi touşti dăca suta să mă gânedsc e uoşr să citsec râdurinle atstea. Contezăa să fei prmia litreă şi attâ.

Gata îmi ajunge. A fost un chin să scriu aşa, pentru simplul fapt că nu sunt obişnuit. Şi totuşi .. orice învăţ are şi dezvăţ. No foarte bine e spusă chestia asta. Bine că nu vorbim toţi încă cu jumătăţi de măsură. N-aş înţelege nici de-aş vrea. A! Probabil ar trebui făcută o nouă limbă universală şi să fie formată din prescurtări şi toată lumea s-o înveţe. COP POL CAU ME. U.. ce urât sună pe limba asta. Probabil că trebuie noi să fim tradiţionalişti şi atunci totul e în regulă. Sau conservatori. Nu mă ştiu cu astea. Nici cu politica. De aia, totuşi o am pe Elena Udrea la blogroll, fiindcă a reuşit să îmi aducă 100 de vizitatori pentru o singură dată şi de aceea îi mulţumesc. De vreo 2 zile de când Feedsburner a făcut p năzbâtie, eu nu mai ştiu exact situaţia acestui blog înstelat. Trebuie să mă pun pe muncă, din nou, ca să revin la starea iniţială de fericire. Nu de alta, dar sunt confuz acum pentru situaţia incertă a acestui blog. A oamenilor ce-l vizitează. Doamne, doar nu vă gândeaţi că o să renunţ la aşa ceva.

Eu am ce face într-o zi întreagă. Să mă joc cu aparatul foto. De fiecare dată când ceva îmi place, o să public aici. Printre rânduri şi pagini, fotografiile îmi vor fi arătate către marele public. Şi nu-i atât de mare (10-20), dar totuşi e de apreciat că sunt şi atâţia. Ia hai şi votaţi ceva aici.. adică mai bine lăsaţi un comentariu să văd că sunteţi prezenţi sau acolo jos în pagină nu vă apare ceva? (Distractiv, Supercool, Mare descoperire, Perceptiv)

Pianul uitat şi reticenţa

Că vine şi un final de articol, vreau să subliniez că nu am câştigat la concursul realizat de PCNews şi Asus. Au câştigat slogane precum: „Start small. Think big” şi „EEE: Piticul Albei ca zăpada”. Eu cu „Simplitate în diversitate” am fost într-un top la numai 4 oameni. Şi restul nu ştiu dacă m-au votat. Contează participaţia. Acum să văd dacă o să câştig la concursul foto. Sper că-i bună poza pentru toţi. Numai bine.

Scrie un comentariu

Din categoria Extra Selecta

Pământul alb şi picioare brie

O!, dragă dar ce era să uit de ultima lună din an. Mă gândesc să mă duc în Tahiti, acolo unde-i cald şi să scap de frig. Cel puţin asta aş vrea, de aş putea. Mă mulţumesc şi cu faptul că nu ştiu umbla cu noile încălţări sau că o să fiu o dată plin de zăpadă. Mi-e cam greu acum, dar vreau să trec la subiectele mele preferate şi morbide, însă au legătură cu ziua asta. Nu?! Doar şi ‘ăi vechi, de pe vremea lui 1918 ştiau că trebuie să lupte pentru ceva. Uite ce interesant e.. se pare că nu suntem singurii care avem ziua de 1 Decembrie ca zi oficială. Şi mai mult avem:

  • România: Ziua Naţională
  • Republica Centrafricană: Ziua naţională. Aniversarea republicii
  • Ziua mondială de luptă împotriva maladiei SIDA.

No’ acuma alegeţi la care marş mergeţi. Pardon, la care manifestaţie vreţi să mergeţi. Aveţi de unde alege. M-aş duce în „Centrafricană”, dacă ar fi după banii pe care i-aş avea. Totuşi, nu-mi stă bine acasă cu musafirii? Mai trebuia să pun acolo un punct şi anume o sărbătoare .. ca în oricare altă zi dedicată sfinţilor. Am zis că e suficient atâta şi nu vă mai trebui alte informaţii care oricum devin plictisitoare la un moment dat.

Vreau un PS2 că s-a deschis un magazin de închiriere jocuri, exact lângă magazinul alimentar. Grea alegere de făcut. Eu ştiu că mă desfăt cu mâncarea şi sunt „desfrânat”, deci PS2 ar fi o soluţie bună ca eu să scap de mâncare. Doamne slab pot fi. Adică doar picioarele mele sunt slăbănoage, de unde vine şi termenul de „brie”. Am de învăţat mult şi porcul nu se îngraşă în ajun. Dacă mă consider porc, eu mă pot îngrăşa. În sensul că voi creşte atât de mult la kilograme, încât o să zică lumea că-s porc, dacă aşa mi-am sugerat.

Hai să vorbesc şi despre partea mea, că tare mult îmi place. Ceva tot de-al meu. Delicios de tâmpit, fără relaţionare şi morbid. Era Joi şi veneam acasă de la Instituţie. Apar prizonierii din localitate, doar câţiva, pentru a ajuta Crişul Repede a fi curăţat de gunoaie. Au venit cu sapa-n spate şi mie şi unei colege ne ziceau parcă în cor: „Ceau.” Ne-am dus rapid să .. nu dăm bir cu fugiţii. Liniştit plecând mai târziu către o altă locaţie, trec pe lângă: un magazin ce vinde inscripţii gravate pentru cei defuncţi şi la 3 paşi de acel magazin îmi iese în cale o doamnă cu drujba în mână, venind după mine. Îmi sună cam aiurea să se plimbe cineva cu drujba pe stradă şi să simţi că parcă ai fi urmărit. Nu, nu sunt paranoic ci doar precaut. Mai mult, ieri am văzut unul pe biciletă şi era mascat. Pot şi eu să îmi trag o mască pe faţă şi să merg aşa pe stradă? Precis că o fi fost participat la vreun jaf. Dar pedala ca un nebun pe bicicletă. Sincer nu ştiu ce să cred, fiindcă oricum totul e o tâmpenie şi mai apoi o să aflu ceva veşti nu prea bune.

Răzvane, Răzvane.. unde ţi-e Vidra?

RĂZVAN

(năvălind)

Apără-te!…

                                                                         VIDRA

(descoperindu-şi faţa şi punându-se între amândoi)

Nu, Răzvane!… N-ai cu cine!… Nu te bate!…
 

Nu mă bat dragă Vidra, dacă îmi spui. Chiar de foarte multe ori am iscat mici conflicte ce şi-au avut ca motiv: nervii altora şi neastâmpărul lor. Ce bine e să vină careva să te îndemne să-i laşi în pace pe .. proşti. Ooo, dar cu câtă pasiune mă ştiu eu certa. Numai că nu e cazul să mai fac aşa ceva, din moment ce nu sunt motive concrete. Ce ştiu eu foarte bine să fac e să enervez omul (dacă mă enervează şi el) şi să-l fac să spună tot ce poate despre mine, prin simple.. enervări. Şi e un motiv foarte bun să scapi de o persoană. Îi zici că ţi-a adresat injurii şi chiar dacă eşti conştient că tu ai provocat persoana şi a spus totul la nervi, poţi profita din asta. Adică.. de ce nu?!  

 Precis că ştiu să merg cu bobul. Aştept să folosesc maşina cuiva (interesul primează la toţi) şi bobul cuiva şi să mă distrez o zi întreagă la munte. Ce-mi spune o persoană: „Iar eşti îmbrăcat ca şi contabilul-şef de la Hidişelul de Sus?” Ce-i mai fain că amplasamentul e în acea localitate şi mi-ar prinde bine, dacă aş şti că se câştigă bine, să merg acolo. pe o perioadă determinată, de aş avea timp şi lene şi mai ştiu eu ce implică.

Ştii cum îi cu asta? Bine că eşti la stat. Depinde şi cu colectivul. – probleme din viaţa cotidiană a fiecărui om ce lucrează cu oamenii căpoşi la sănătatea lor. Eşti bun până când poţi să lucrezi, după aia nu mai eşti bun. Ce te interesează statutul unui alt om?

 

Pământul alb şi picioare brie.. numa’ bine de împărţit la ferie. 

 

Scrie un comentariu

Din categoria Extra Selecta