Arhive lunare: Noiembrie 2007

Ploaie de râsete

 Tare mult mi-a plăcut să lenevesc. Şi uite că acum am zis:”Ho’, dar cum să fac una ca asta?!” Uite aşa, a aprut acest articol pe care vroiam să-l concep undeva mai departe, poate.. în Arad. Nu, e de ajuns şi aici unde sunt eu. În fine, să trec odată la subiect că mă încurc aici cu voi.

 Plecat am fost şi venit sunt. Bine, de Luni dimineaţa sunt venit înapoi. Am venit cu Intercity că îţi ia mai puţin din timpul ce-l ai la dispoziţie (24h) şi per final, mie nu îmi place să zic aceeaşi chestie de mai mult de 2 ori. Se pierde esenţa şi nu mai  zic cu acelaşi chef şi acele trăiri. Totuşi, ştiu concentra în atâta: „A fost bine.”  Însă sunt marcat de un singur lucru  şi anume: trenul motor. Acest tren motor sau ce-o fi, eşti în el ca şi pe o bicicletă ce dai în fiecare groapă de pe stradă. Plus că locul e atât de mic şi sunt unii.. cu înclinaţii de detectivi şi atunci se uită urât, cu ochii lor mari. Mai ceva ca şi la interogatoriu fără întrebări.

 Eu de când mă ştiu că scriu aici, adică din data de 26, sărbătoresc semnificativ această zi. Mă bucur. Da. Atâta tot. Eventual mai dau şi eu câteva lucruri ce mai pot îndulci cititorii ce nu mai lasă comentarii de .. cel puţin 6 luni (dacă o fi careva). Exact. În 26 s-auîmplinit 6 luni de la înfiinţarea acestui minunat şi înstelat blog. Amazing thing that changes the world. Nici nu vreau să mă gândesc că mi-aş putea petrece zile în şir aici şi tot scriind ca un nebun. De mi-aş face o carte, aş mai zice.. că doar m-aş alege cu un profit şi pentru satisfacţia mea personală. Eu tot scriam ca un bezmetic pe aici şi desigur că nimeni habar n-avea de mine, dar ele îs încă prezente prin Arhivă şi.. pline de greşeli şi de toate. Doar n-oi fi eu singurul care s-ar chinui să fie imperfect.

Plăcerea e de partea mea, când vine vorba de o poftă bună de râs venit din inimă. Să vedem cum pot fi eu împins să râd. Cred că .. mai trebuie să experimentez aşa ceva şi mai bine era să vorbesc despre cum pot fi făcut să tac şi să nu mă intereseze nici că mă înjuri de orice. Simplu. O dramă petrecută oriunde, oricând şi desigur, în orice mediu pentru a-mi fi prezentată (tv, live, povestit, teatru). Ploaia de râsete vine la mine numai atunci când am subiecte foarte atrăgătoare de dezbătut. Of, îmi piere cheful de scris numai din cauza că am de vorbit cu o persoană care e atâta de amuzantă şi ploaia de râsete pornită de Vineri seară, continuă încă. Mă întreb: „Când voi fi serios?”

Şi pentru că ploaia asta de râsete mi-a deviat toate gândurile, hai să trec şi prin Selecta, că de taaare mult timp n-am mai categorisit pe acolo un articol. Cine ştie.. poate mi se păreau toate a fi de Extra Selecta şi uite că de fapt puteam să le pun în Selecta. Ce mai contează astea, când declari că îţi pierzi cheful. E posibil să spunem aşa ceva? Mă gândeam, ca într-o bună zi să-mi aplic ideea de a băga întruna la articole. Fie ele şi scurte. Să văd eu până unde poate creşte un trafic. Elena Udrea e foarte căutată oricum. Ce-ar fi să inventez? Sau..ce-ar fi să zic că nu mă mai vreau?! Oricum ar fi, eu ştiu una şi bună: stai în banca ta şi întindeţi mâinile pe cealaltă.

Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria Selecta

About love and understanding…the person next to you

Cât de puternic trebuie să fii ca să-l poţi schimba pe cel de langă tine fără să te rătăceşti tu însuţi? Rostogolim destinele de la unul la altul, într-un joc de disperare şi de sacrificiu în care nimeni nu primeşte nimic. Am fost Don Quijote şi am ajuns Sancho Panza. Am luptat cu morile de vant ale trădării altuia şi am ajuns, eu însămi, să nu mai înţeleg lupta cu uriaşii a celui de langă mine. Şi-am înţeles tîrziu că în iubire nu există schimbare. Spui „te iubesc” şi, dacă ştii să dai nobleţe propriului cuvînt, iubeşti. Fără îndoială. Fără măsură. Fără moarte. Am îndurat, zi de zi, acelaşi şi acelaşi scenariu. În fiecare dimineaţă mă apucam de trăit cu forţe şi iluzii proaspete. Mă trezeam sperînd că va fi o zi luminată, în care cel de lîngă mine va simţi că sîntem născuţi pentru dragostea noastră şi că vom rămîne împreună pentru totdeauna.

2 comentarii

Din categoria Just to be in English, Mirela

Faţa cu obrazul roşu

Din colecţia de titluri cu  feţe, prezint: „Faţa cu obrazul roşu”.

Cât de mulţi aţi fost pe aici zilele trecute. Trebuie să recunosc că aveţi o admiraţie considerabilă pentru dna. Elena Udrea. De nu era să vorbesc despre ea, cu siguranţă vântul ar fi bătut în lung şi în lat acest însuşi minunat şi înstelat blog pe care încă îl duc pe spinarea mea şi cu „hostul” altuia. Mirat am fost să văd că am atras atât de mulţi vizitatori prin ea. Dar.. niciodată nu trebuie să fi mirat de ceva. Sau mai bine titlul s-ar numi: „Nu trebuie să ai aşteptări de la cei din jur”. Pentru ce să te gândeşti la momente care oricum vor veni într-o zi. Este necesitată o pregătire de dinainte?  Curios e că eu ştiu întotdeauna să mă gândesc la situaţii care poate nu s-or întâmpla decât peste n ani sau chiar niciodată, nefiind cazul. Asta-mi place mie, să mă pregătesc în contraargument. Problema e că  o fac prea des şi dăunează sănătăţii (în general suntem afectaţi de cea fizică, dar şi mintală).  Şi unde am rămas cu dna. Udrea?

–  … .-  .. -. -. . -… ..- -. . … -.-.

Dacă e vorba de vreun concurs bun şi unde e nevoie de creativitate şi implicare în ce mă ştiu, particip cu plăcere. Acum a venit vorba de deschidere a unei noi pagini în cadrul site-ului şi anume: „Diferite implicaţii online”.  Tot întruna o să fie informaţiile, de particip pe undeva. Acum e concursul „Votează cel mai bun slogan Eee PC”. Eu sunt participant cu sloganul: „simplitate în diversitate”. Click! şi nu uita că trebuie să votezi Jumara cu „simplitate în diversitate”. Restul găsiţi în pagina pe care vi-am dat-o. Dacă suntem la capitolul „Jumara”, ţin să precizez că noul header e pus de vreo 2 zile şi a fost realizat cu sprijinul Simple Webdesign.  De asemenea a şi scris pe blogul site-ului, de faptul că a fost încântat de vechiul header. Şi eu am fost, însă am simţit că trebuie să intervină o schimbare.. în şi mai bine. Iaca, mi-a făcut şi un studiu de caz: Studiu de caz: Jumara.ro. Revin asupra faptului că vă puteţi exprima părerile în secţiunea „Exprimă-te!”.

 PNG îşi plimbă iar maşina prin oraş. Au un nou imn se pare. Am reţinut doar atât: „venim, venim..”. De vreo 3 ori a trecut maşina pe lângă mine în timp ce mă plimbam până într-o locaţie şi tot n-am reuşit să reţin tot. Înainte se plimba în oraş cu: „Doamne ocroteşte-i pe români!” şi au renunţat că precis nu au înţeles oamenii despre ce campanie e vorba. Nici Tokes Laszlo nu se lasă mai prejoc decât PNG şi alege să candideze la europarlamentare sau ce sunt aceste alegeri. Bine fac, dar poate că ar trebui să o facă cu ştire. Sediul PNG local e aproape de mine şi mă gândeam să fi mers la ei, să le fi luat interviuri la .. cei locali şi să vedem, dacă ajungem la o înţelegere de promovare. Că doar nu e aşa de greu să vorbeşti cu nişte oameni.  Bine, desigur că glumeam. Totuşi ideea mi-a surâs la un moment dat, atunci când era ceva vers.

Vacanţa mea vine în sfârşit, după cea din vară. O să plec bine mersi până prin vest, aşa, ca să mă perind şi eu la ale mele rude nevăzute de cel puţin un an. Şi data trecută ziceam că e un avantaj să fi rudă cu cineva, ca să poţi face un pas să te înţelegi şi mai bine. Noroc că semnalul e precar acolo şi nu prea o să dea nimeni de mine, cum deseori nu dă nimeni altcineva decât o fostă comentatoare de pe aici, care nici ea nu mai are timp şi deci, nimeni nu mai are timp pentru a citi acest blog, aceste rânduri şi măcar puţină atenţie să fie acordată. Pentru mine o mică atenţie poate aduce o licărire în ochi. Ce mai contează toate astea, când trebuie să te consolezi cu gândul că totul e o cauză pierdută?! În fine. De-aia îmi iau vacanţă. Pentru o evadare din mediul ăsta online şi tâmpit, când aştept câteodată ..numai o vorbă bună. Nu zic că trebuie să te duci la depărtare  pentru a te vedea cu persoana dragă, când ea poate fi şi aici la 2km şi cu care poţi face exact aceleaşi şucruri pe care le faci şi cu cea de la 200 de k, dar atunci când mai bine îţi merge cu aia, de ce să nu profiţi?  Rutina.. e oribilă.  Aceleaşi persoane zi de zi, aceleaşi certuri, aceleaşi neajunsuri şi tot aşa poate continua o listă care duce la degradarea relaţiilor, lucru pe care eu îl detest. Niciodată nu cred că o să fie o persoană ce înţelege orice mister. Nici eu măcar nu mă înţeleg, până într-un moment când îmi vine a zice: „Ah. Ce prost am fost.”

Continuitatea acestui articol este întreruptă, datorită excesului de zel. Nimeni şi niciodată n-o să poată înţelege despre ce oare vorbeam eu. Totuşi entuziasmul meu scade zi de zi pentru orice activitate desfăşurată în prezenţa unor foste persoane cu faţa cu obrazul roşu. Acum obrazul le e verde! Uh.. fostul articol ce are legătură cu: „Că.. de n-ar fi ei, n-am fi nici noi.”

Numai bine şi.. atât. Nimic altceva. Ajunge atât, nu?

Scrie un comentariu

Din categoria Extra Selecta

Un timp ce mă roade printre bucle nesfârşite

Până îmi vine să scriu, trebuie să mă gândesc de 10 ori la titlu, ca să fie unul ce exprimă ceea ce vreau eu şi ceea ce uneori nu poate fi înţeles. Este bine de ştiut că nu mă fac înţeles, decât persoanelor care nici ele nu ştiu să se facă înţelese. Totuşi e interesant să fie totul învăluit în mister. Misterul poate fi dezvăluit de o persoană respectivă, în domeniul aferent atribuit pentru mister. Câţi nu ascundem atâtea lucruri, pe care nu le împărtăşim fiindcă nu avem o persoană anume care să ştie să fie cu gura închisă. Dacă eu pot şti atâtea despre mulţi oameni, de împărtăşit nu dau parte. Contează şi să dai o „aluzie” câteodată, la faptul că ştii să asculţi, ca mai apoi să îţi urmăreşti interesul.

„Plătesc bine!” – Cât de măcinaţi suntem unii şi de complexaţi asupra faptului că s-a vorbit despre noi ceva ce nu ne-ar convine. De ce trebuie cineva să îţi spună ceva şi mai apoi să mergi să dai cu ciocul? Sau mai bine zis: „Sfori în ţară.” Ţara asta reprezintă cercul din care faci parte (pentru mine) şi cum te descurci tu cu ei, cu oamenii. Deseori dacă se poate să vezi în om o scăpare de limbă, adică un lucru pe care să-l facă pentru ca tu să obţii ceva, duce la degradarea în general a relaţiilor. Bine, cazul meu a fost unul izolat, cândva, când eram un mesager atât de minuţios în munca ce o făceam, încât îmi plăcea această meserie „plătită bine”. Cu câtă pasiune şi satisfacţie priveam relaţiile cum se destramă şi cum se încinge situaţia, uneori ajungând la injurii de cel mai mare calibru şi de orice se poate spune în materie de conflict. Ei bine, m-am lăsat de meseria asta, din cauza că am trecut la un alt mediu social, unde oamenii nu sunt atât deschişi la astfel de situaţii. Când mă gândesc cât de bine era atunci.. toată lumea mă întreba de toate şi despre toţi, însă informaţiile nu pot fi scurse pur şi simplu. Trebuie filtrate şi mai apoi trebuie să ţii cont şi la relaţia cu persoana respectivă. Ah, ce urăsc perioada asta. Cine ştie, probabil că nici nu ai ajuns să citeşti până aici şi să observi entuziasmul de la început şi .. această degradare de stare emoţională, survenită în urma amintirii neplăcute ale prezentului. Ştiţi.. era mai bine înainte.

Dacă e să vorbesc despre trecut aş avea atâtea de spus, încât mi-aş face o carte intitulată: „Premetea cursului înfiptă în buclă”. Desigur că nu ştiu dacă vreodată mă voi ocupa cu aşa ceva. Poate oi fi şi eu un biet salariat, ce stă şi aşteaptă să i se dea ordine, întrucât el nu ştie să ia măsuri pentru (zicem noi) o viaţă mai bună. Ce.. n-ar fi bună de m-aş angaja la unchiul Sam din Tanganica ca şi asistent manager? Mi-ar da la bani de m-aş lăfăi în ei şi aş uita de voi.. de restul, iar noua mea lume ar fi cea a bogaţilor. Nepotismul cică e atât de bun într-o afacere pe sub mână. Apăi aşa tind să cred şi eu.. nu ştiu, dar dacă o să am ocazia o să practic şi eu nepotismul. Aşa numai, de a simţi şi poate mai apoi în a mă aventura mai departe. Totuşi un curs concret pe care l-aş avea, nu cred că-l voi afla. Nici măcar ăia de la tarot şi alte cele. Mai nou am tendinţa de a mă tot uita la horoscopul din World (cu 2E cost suplimentar pentru date) şi să mă distrez pe seama spuselor. Oricum vă voi lăsa mai jos, nu ştiu exact după care subiect o caracterizare făcută de specialişti în stele. Aşadar eu fiind un „evlavios”, vizitez şi eu o dată pe lună Biserica şi!: Atenţie! Persoanele aflate în ebrietate au voie să-şi exprime părerea în publicul larg. No’ păi ce? Şi eu aş fi putut deranja lumea, dacă aş fi vrut. DAR.. continuarea în următorul paragraf.

Liniştit să stai şi cumpătat în orice situaţie. Zice-se că aşa e bine. Nu zic nu, dar câteodată mai şi deviezi. Dna. Beută împreună cu enoriaşii. Stăm ce stăm, aşa ca pe sfârşit ca să ascultăm şi să scăpăm mai repede de cuvintele preotului şi.. în spatele meu(~0,5m) simt că se apropie o duhoare de mine. Zic nu-i nimic, că doar mai sunt oameni săraci şi bătrâni care miros, ori din cauza că şi-au pierdut mirosul, nu se spală sau medicamentele le-au modificat mirosul corporal. Ei bine.. Dna. Beută îşi ridică mâinile şi face nişte gesturi, eu crezând că o impresionează pe fetiţuca mică din faţă împreună cu mama ei. Mai vorbeşte preotul şi dintr-o dată aud gâfâituri puternice şi m-am speriat. Am vrut să mă duc în faţă, fiindcă în spate era plin.. oricum a început să facă precum Dna. Ildiko ce deseori a fost invitată la Dan Diaconescu, când îşi punea şapte fulare să ghicească ceva. Credeam că e un comportament de posedată. ŞI pe de-asupra era fosta vecină de origine maghiară ce s-a mutat datorită perturbaţiilor realizate de familia ei asupra curţii noastre întregi. Na’,totuşi, tot maghiari stau în locul lor. Dar nici măcar un „bună” linguşitor nu ştiu să scoată. Ce să le facem.. asta e. Noroc că ei sunt separaţi de curtea noastră, că altfel mă vedeam silit la.. prostie.

Să tot fiu şi să fiţi. Ăsta precis e un articol atât de lung, încât printre rânduri ştiţi să-l citiţi. Ce să-i fac dacă aşa mi-s eu. NU?! Cât de enervant poate fi ca cineva să nu înţeleagă că asta îţi e firea. Şi mai presus de orice, nu suport atunci când nu se acordă o împărţire a timpului şi a „be kind” împreună cu toţi, în cercul pe care l-ai format. Păi.. eu mă iau după: „Dacă nu se poate aşa.. reprofilarea!”Ce e atât de greu(să fiu sincer, e foarte greu) să zici: „Gata. M-am săturat. Ori e cum vreau eu, ori las totul baltă. Doar sunt şi alţii.” Chiar sunt şi alţii, iar reprofilarea te ajută să scapi de gândul celorlalţi din jur, pentru care o dată, cândva, ai crezut în ceva. Cât de general pot fi eu. În toate sunt aşa, numai dacă e să vorbesc în particularitate nu ştiu dacă aş şti ce zice, precum e şi în general. Mă rog, ce rost are să citiţi aşa ceva, când oricum nu vă este de interes şi când oricum nu vă e de folos. Aşa e sau oare zic rău?!

Vacanţa în care vreau să plec cât de curând, o vacanţă de week-end, va fi în jud. Arad unde cu atât drag ştiu să plec, încât uit să mă mai întorc. Oare de ce simţi că undeva îţi place mai mult? Cu ceilalţi nu ar fi posibil aşa ceva? Cred că şi relaţiile deja prestabilite de rudenie te ajută să faci un pas mai departe într-o relaţie de.. rudenie. Mă gândesc.. cu cine aş putea eu să mă înţeleg bine. Cu multă lume. Şi de ce nu îmi acord interesul? Pentru ce? Reprofilarea nu trebuie să includă şi fostele persoane „bune”. O înşiruire de lucruri de la persoane bune ce le ţin minte sau mai bine zis lucruri de care îmi amintesc: cornuri, bani şi motivaţie; ştrand, bani, prietenie; simplitate, sinceritate; oameni ce ştiu aprecia. Oh şi încă câte sunt, dar .. prea multe pentru a fi împărtăşite toate şi ca să mi le amintesc pe toate. Voi reţine întotdeauna ce şi cum, cu fiecare persoană. Totuşi îmi displace atunci când văd degradarea unei relaţii de orice tip, cu o persoană. Măcar.. ştiu un lucru atunci: cauză pierdută.

Poleit cu dezvăţ, profilul caracteristic poate fi îndreptat. Dar să fim serioşi.. cui îi stă mintea doar la asta? Ce drăguţă poză de familie pe http://udrea.ro Păcat că nu ăla e site-ul d-nei Udrea. Doamna Udrea are site şi chiar şi blog!: http://www.elenaudrea.ro/blog/ Primul articol intitulat: „De ce este acest motto, sau dreptul la normalitate” Referitor la dezvăţ, tare aş vrea să nu îmi mai ocupe PC-ul un loc important în scurgerea timpului, pe durata fiecărei zile. În fiecare zi când vin spre casă, de la Instituţie, văd maşina unui candidat la .. alegerile parlamentare parcă: Tokes Laszlo(nici nu ştiu cum se scrie), dar vorbeşte în ungureşte şi eu nu îl înţeleg! Ce tot zice aoclo habar n-am, doar că se adresează unui grup restrâns de oameni. Maghiarii ce înţeleg ungureşte. Eu nu ştiu. Ştiam o dată, dar am uitat fiindcă nu a fost cazul să o exersez mai departe în viaţă.

Fiecare cu ale lui şi totul e bine şi suntem fericiţi. Cât de mulţumiţi am fi pentru o simplă astfel de consolare. Dar nu e atât de simplu şi tare greu ne e să zicem că într-adevăr nu e aşa. Mă rog, ce-s cu astea aici? Cum ce? Sigurat că fac parte din articol. Ce m-a atras în „Esquire”, noua revistă, a fost un articol publicat de un american ce a fost la un psihoterapeut sau ce era.. şi acesta aplica de câţiva ani: „Sinceritatea rigidă” sau absolută. Să spui ce gândeşti, fără să fii reţinut. Dacă ar fi aşa, poate că m-aş elibera parţial, dar nişte lucruri uluitoare ar fi aflate precum: mie îmi place mâncarea, îmi place să dorm, să fiu prin preajma celor care m-ar apăra oricând, când eu aş face vreo poznă, îmi place să mă cert când nu îmi convine ceva şi să exagerez cumplit în anumite privinţe, tocmai pentru gelozia angrenată din cauza faptului ce s-a produs. Că tot suntem la subiect, vă dau o caracterizare făcută de cei ce se ocupă cu stelele:

Caracteristica generala a zodiei Scorpion: semn negativ, feminin – păi nu e clar?! Ui’ la noul header! Element definitoriu pentru zodia Scorpion: Apa – este clar că mie îmi place marea şi ştrandul. Chiar mă gândesc să mă duc într-o Sâmbătă .
Calitate definitorie pentru zodia Scorpion: semn Fix (stabilitate) – la mine nu există cale de mijloc. Deci ori eşti o persoană consecventă ori n-ai ce discuta cu mine despre subiectele ce m-au interesat cândva, când atenţia era acordată. Multe-s.

Principalele calitati ale zodiei Scorpion: loialitate, hotarâre, curaj – mă, eu chiar că sunt loial. La mine nu mai e vechiul obicei şi orice rămâne între mine şi .. tine. Mă rog.. dacă nu sunt respectate acestea şi nici prezente către cealaltă persoană, atunci..înţeleg. Cea mai puternica dorinta a nativului din zodia Scorpion: sa transforme – da.. oamenii?! Sau interesul meu…
Defecte ale nativului din zodia Scorpion: gelozie, fanatism, spirit razbunator – Gelozie.. vai de mine, numai despre asta să nu vorbim. Nici nu ştiţi cu exactitate ce înseamnă asta şi când e aplicată. Pentru mine.. poţi fi putred de bogat. Nici nu mă interesează. Răzbunător sunt cu toată convingerea şi în orice situaţie ce necesită această prestaţie a mea.

Vointa si dorinta de a-si impune individualitatea, instinctul lui de conservare, tenacitatea si perseverenta, un mod de a gândi si actiona puternic marcat de sentimente – sunt alte caracteristici foarte pronuntate ale nativului , carora li se adauga o buna cunoastere si constientizare a obiectivelor, mândria si respectul fata de sine. – este clar pentru mine. Nativul Scorpion poate îmbratisa cu succes cariera de cercetator sau de psiholog. – atâta timp cât eu apelez la aşa ceva, nu ştiu cum pot deveni. Mai mult ca şi pe final: Atitudinea lui fata de ceilalti este marcata de neîncredere. Poate fi viclean, răzbunator, agresiv, încăpăţânat şi exagerat de gelos. – foarte adevărat. Astfel, domniile ce se ocupă cu stelele au ghicit câteva aspecte. Dar să nu mă încred mai departe. Plus că: Pentru el, moartea si învierea nu sunt simple figuri de stil. Cunoaste atât culmile, cât si abisurile existentei. Foarte adevărat. Sunt atât de atras despre subiectele astea, încât .. zici că-s şi eu ca şi Ildiko cu fularele. Doar că eu prevăd. N-ar fi bună o consultare cu DD la Otv?

Finalul îl constituie încheierea articolului. Aştept măcar vreo … 5 păreri. Poate şi dna. Udrea o să scrie ceva, aşa ca şi de mulţumire. Nu? Până data viitoare, să mai reintraţi ca să citiţi totul integral. (E o muncă de 4 ore..totuşi.) Ui’ că am aflat faptul că dna. Udrea a terminat liceul cu acelai nume, pe care strada mea îl poartă.

Scrie un comentariu

Din categoria Special

Aer condiţionat

O maşină cu aer condiţionat. Instituţie cu aer condiţionat. Oameni cu aer condiţionat.
Aerul ăsta mie-mi dă bătăi de cap, pentru că rareori pot să-l respir în adevărata sa valoare(care o fi valoarea aerului?), pe care oricum nu o cunosc, fiindcă nu mi s-au oferit îndestulate ocazii. Şi ce-i mai rău pentru mine, faptul că mă apucă nevralgia, de la încăperi aglomerate cu tot felul de oameni care reuşeşc să înghită tot ce-i bun.

Mă apucă nevralgia. O propoziţie atât de des folosită, în săptămâna ce a trecut. Simţeam că mă sufoc, cu toate. Dar distracţia a fost prezentă mult şi bine, concomitent cu nevralgia. Şi dacă bine îmi aduc aminte, m-a apucat atunci când eram în parc (Sâmbăta trecută) şi mă dădeam pe anumite lucruri de divertisment pentru copii şi atrăgeam atenţia tuturor călătorilor din tramvai. Da! De acolo mi se trage! Şi răceala şi nevralgia. În caz că nu ştiţi, nevralgia e o formă de „durere de cap” intensă, caracterizată ca fiind apărută în diverse zone ale creierului, ce pot dăuna disconfort general. Un nebun! .. Şi când mă gândesc că vroiam să apar ca un nebun. Las’ că mai e timp şi totuşi trebuie regizat videoclipul.

Aer. Dacă nu am aer în Instituţie atunci mă înarmez cu şerveţele umede, care să poată să mai dreagă din grosolăniile aerului prezent. Ce bine e să ai faţa curată şi să poţi gândi cum trebuie, nu influenţat de aerul cel nepotrivit. Bun. Observaţi deseori cuvântul „Instituţie”. Probabil că ştiţi la ce mă refer. Oricum dacă nu ştiţi, atunci o să vă introduc în d-ale „profilurilor” şi să vedeţi ce sunt şi cum sunt. Bine, e clar că nu aveţi de unde ştii totul. Totuşi, aştept cu nerăbdare oamenii care au timp de donaţii cu sumă înapoiată, în valoare de 10 Euro, pentru America. (Nu, de fapt e doar o carte, ce vorbeşte doar despre mine şi alţi n oameni.) Ce-i interesant, faptul că această carte care o voriam eu, costa 30 Euro şi după numai 10 zile s-a făcut în 10.

Să vă ataşez acum câteva fragmente din acea carte, care e doar despre mine.. cică.

Agreableness
Openness Score
Personality Report Chapter 2
Thouroughness Score

În rest, ţin să zic că nu-mi place aerul închis. Aerul pe care lumea îl dă şi e negru de fum, mie-mi displace. Totuşi azi e o zi grea (am mâncat cu o atâta poftă exagerată, încât simt că explodez) şi aerul contează acum pentru mine. Probabil că o să ies până afară, aşa, să mai simt şi eu un aer necondiţionat de toate. Totuşi, de la anul o să fie posibilă comunicarea cu mine prin: „neconfigurat„.

Atât de zis, atât de făcut. Probabil că o să fie totul bine şi nimic n-o să iasă rău. Deci suntem condiţionaţi de aer şi în special eu. Data viitoarefaceţi bine să aveţi aer proaspăt, ca totul să-mi fie clar. Mie şi vouă.

*Special pentru Vanesa, care desigur că a rămas la un moment dat impresionată de „Trandafir de carne” şi care mai apoi m-a pus să o văd pe al ei profil şi tot mai apoi să comenteze şi să-mi spună: „urâtule”, după ce că era o poză aşa de „kiki”(stai, că nici nu ştiu cum se scrie). Ui’ poza din târg. Păcat că nu se poate şi mai mic să apară scrisul.

Scrie un comentariu

Din categoria Selecta

Lenea-i soră cu noi? De când?

De data asta chiar a trecut mult timp. Mă învăluie care mai de care probleme şi înerc oarecum să trec peste şi uite.. uit de Jumară. Nu e vorba că uit, ci doar faptul că nu sunt într-atâta de liber, încât să mă dedic  3 ore din 24. Chiar şi acum, pus pe fugă încerc să termin în concluzie acest articol. Chiar vroiam să vă pun iar un articol „Just to be in English”, numai că am spus că nu se merită, din moment ce americanii nu stau aici mai mult de câteva secunde. Nu au timp, precum nici noi nu avem de orice.

M-a amuzat un italian curând, adică tocmai ieri, când a furat din supermarket CD-uri pentru iubita lui şi a declarat frumos faptul că: „Dacă şi românii fură la noi, eu de ce nu aş putea face la fel?” No’, stai  mambo italiano, că aici la noi e mai grav dacă furi. Acolo la voi nu e nicio problemă, că nu vă pasă de pagube m(i)ajore care oricum sunt recuperate prin alte căi. Şi să fim serioşi.. acolo nu sunt bogătani? Nu mai vorbesc despre ei, că doară nu mă interesează conflictele astea externe şi mai ales atunci când sunt pus pe fugă, de îmi român doar banii de bilet. „Am să te iau cu mine, dar n-am bani de bilet.”

Lenea asta ne omoară şi la nimic şi la nimic. Dăm noi vina pe lene, când de fapt ea nu îi de vină, din timp ce noi suntem cei care hotărăsc ceva. Aşadar nu ştiu lenea asta, de mă va mai putea stăpâni în curând, căci am de gând să o .. linşez. Bun, timpul mi-e expirat şi încerc să las totul aşa, până când ajung o dată să nu mai fac totul pe fugă. Oricum, ne mai vedem. Poate şi cu ceva surprize.

Scrie un comentariu

Din categoria Selecta

Frunze şi petale

Făcând abstracţie de la faptul că lucrurile se leagă între ele, sincere condoleanţe transmit de aici, chiar de nu ştiţi de cine-i vorba. Priviţi cu atenţie articolul de jos, de Vineri e şi.. mai jos de tot, priviţi acel banner ce l-am pus tocmai ieri (Duminică). Azi e Luni şi tot azi am aflat tragica veste. Deci…trageţi concluziile. Recomand şi: „Septembrie- un nor, un sentiment

O să fac un raport, de câte ori am reuşit eu să prevestesc moartea cuiva.

Frunze şi petale

Frumuseţe. Îmbătrânire. Fericire.

Doar această imagine ar reprezenta un articol întreg, unde doar eu zice-se că aş înţelege o semnificaţie din analiza totală a pozei. Că doar eu am făcut-o, ca să iasă precum am înţeles-o şi conceput-o în minte. De când tot voiam să am ocazia acestui post, dar evenimentele trec şi vin şi nu mai am timp să mă reîntorc şi la altele vechi, uitate şi totuşi pline de tot. Totuşi n-aş opri timpul în loc, pentru orice aş vrea eu să fac. Câteodată mă gândeam: „Ce bine ar fi de timpul s-ar opri pentru mine sau dacă eu aş fi singurul dintr-o arie şi să pot face ce vreau eu”. Bine, e clar că mă gândeam pe atunci la mâncare. Dacă îmi aduc aminte, chiar visam cu burgeri de la Mc’ şi mâncam pe nesăturate. Oh, bine că am scăpat. Dar revenind la ale mele (ale voastre nu ştiu care sunt, fiindcă nu le împărtăşiţi), vă scriu din nou de mai jos, un paragraf la subiect. Nu că ăsta n-ar fi fost.

Frunze şi petale aruncate peste mine aş vrea. Am destule, dar trandafirii nu au ieşit încă, din cauza frigului şi deci, nu am cum realiza acest aspect. A! Era şi să uit. Am primit împreună cu o comandă pentru bulbi şi alte cele pentru grădină, un căruţ micuţ şi aşa de bine-i şade totul în el. O să fac precis o poză şi din aia. Dar mă rog, nici nu mai ştiu exact unde vreau să ajung cu subiectele astea. Poate că nici nu m-am gândit la vreunul. E doar aşa, speak as much as you can. Şi încă cum!

Aşadar, frunzele şi petalele sunt preferate şi .. ui’ cum nu-mi vin cuvintele. Ce mai. Doar am spus o dată că doar poza reprezintă un articol. De la care desigur voi trebuia să dezvoltaţi, fiindcă de la mine…e mai greu. Din moment ce niciodată nu se înţelege ceva. Spre sfârşit, zic că eu mă duc cu ale mele treburi de plictiseală şi intenţionez să fac ceva că nu se mai poate atâta…(vezi ce e sub frunze şi petale. Eu nu vreau să spun ceva ce am văzut chiar ieri. Deci se referă la. Ştiţi, era o maşină şi suspendat…un saicraiu.)

O ierarhie oarecum: F-I-M, ce rămâne neexplicată.

Scrie un comentariu

Din categoria Mixed