Arhive lunare: Septembrie 2007

Lilo în dungi, cu picăţele

Că de n-ar fi ei.. n-am fi nici noi.
Puţin timp a trecut şi mult a însemnat. Pentru că nici nu mi-am dat seama cât de repede a trecut timpul şi cum am uitat de el, am decis să mă revanşez, cu ce se vede. În primul rând, vroiam să fie titlul „Puterea jetului”, dar în final am zis că e mai bun ăsta, cu aer de „do whatever you want”, unde chiar se potriveşte. Vorba asta, poate că e nu a unei persoane, ci a multora. Mă întreb: De unde poţi găsi astfel de vorbe?

Puterea jetului
Cum o săptămână întreagă nu şi-a avut locul aici, pentru relatare detaliată şi cum nici acum nu îşi are.. totuşi ceva trebuie zis, pentru amuzament. Un jet. Două.. Mult mai multe, au fost expulzate săptămâna asta. Să nu interpretaţi cumva greşit (că am fost acuzat pentru asta) că vă explic imediat. Deci numai să nu mi se mai întâmple.

Prima oară sunt bolnav. A ieşit, alături de ceilalţi oameni ce mă înconjurau, un jet de secreţii nazale, în timp ce râdeam copios. Clar, au făcut toţi forfotă cu acest lucru. Mi s-a mai întâmplat de câteva ori, dar nu-i nicio problemă. Fac fericiţi o groază de oameni.
Iar, după câteva zile, pe stradă (Cred că aţi observat că folosesc cuvântul „stradă”, de foarte multe ori, ceea ce înseamnă că n-o cutreier, decât în scopuri de comunicare.) mâncând un pate de foi gras sau mai bine zis un pate cu brânză, fiind foarte răcit şi nemaiputând să respir nazal… S-a întâmplat ceea ce numesc eu: „Spread up your words.”. În cazul meu au fost firmiturile, prin aer trecând către trecători. Înfiorător. Mi-a venit să râd de unul singur, pe când ceilalţi nu ştiau ce se întâmplă.
Penultimul jet, a fost al vacii. Vaca Fulga, împreună cu produsul ei de cappucino (ţineţi minte că vroiam un cappucino?) şi aproape gol fiind, mi-a tras un jet în faţă şi pe haine, că de ce am strâns cutia. Vaca Fulga, chiar e o vacă.
Ultimul jet, îl consider pe acela când îndepărtez oamenii de lângă mine, prin diferitele-mi metode, atunci când merită.

Despre vaci şi poluare. Omul

Vaca şi alte animale, dar în special ea.. produce gazul metan în cantităţi mari şi reprezintă aprox. 20% din gazele poluatoare. Nici omul nu stă prea bine. Dar am uitat „Nu ştiam” şi atunci tot nu ştiu, decât o parte din informaţie. Ştiu sigur că se foloseşte un ingredient ce-l avem noi pentru miasmă, în îngheţată. Ce-i drept, doar cantităţi mici. Nu vă faceţi griji. Trecem peste asta, că şi mie îmi place îngheţata.
Aşa că oamenii se concentrează pe foarte multe verdeţuri şi tot ce nu e „carne”. Se presupune că vom înceta consumul de carne, în câţiva ani şi vom ajunge vegetarieni 100%. Aşa nu va mai trebui să crească lumea animale, plus că 40% din agricultură, produsul lor e destinat animalelor şi nu oamenilor, ceea ce fac un preţ foarte mare pe piaţă la orice. Că ne iau animalele, pentru carnea lor, tot.
Ce mă deranjează, oamenii ăştia care foarte bine se fâbdesc. În ghilimele sau nu.

Visul. Impulsul plăcerilor
Nu de multe ori ni se întâmplă, să avem vise nerealizabile, ce niciodată nu se vor îndeplini, dar la care aspirăm să zicem.. zi de zi. Ei bine.. sunt o groază de feluri de vise. Mie-mi plac astea, la care simt adrenalină. Bine, vă rog ca nu cumva să creaţi conexiuni între jet, omul şi impulsul plăcerilor. E vorba de atunci când simt că zbor cu umbrela (şi cea de la Rihanna) şi parcă nu mă mai opresc, dar tot timpul trebuie să fiu atent.
Dar mi-a venit mie ăst subiect de discutat, că eram la mare şi a venit un om. „Ţine balonul ăsta”. Îl ţin şi simt mai apoi că se ridică şi trebuia să trag ca nu cumva să-l scap şi să-l plătesc omului. Atunci.. m-am gândit şi pot interpreta, chiar dacă nu reflectă realitatea, dar.. balonul, oamenii şi baza. Eu trăgeam de balon, dar el avea o bază, ce nu-l lăsa să scape.
Referitor la postul anterior, se potriveşte de minune visul. Cum încercam eu să ţin în frâu, relaţiile cu toată lumea, care se îndepărtau şi într-un final, am observat că au o bază, de unde am pornit şi trebuie să te încrezi în ea. Există întoarcere, dar nu şi plecare.
Apoi, alte vise nu ştiu. Că nu pun 18. (Vezi ce ar conţine visul: babe, copii, mâncare, pat, calculator, baie, câine, pisică, foşti profesori)Total neinteresant, pentru vârsta asta. Cine ştie, dacă altceva ar putea fi altădată? *stea ce nu are descriere adiţională

C-un post de rost, primeşti un pont
Probabil că eu întotdeauna aflu nişte informaţii confidenţiale, importante pentru n companii multinaţionale. Mă enervează când văd că şi alţii deţin aceleaşi informaţii. Ţi se dă: „Nu spui la nimeni.” Cum să tacă gura omului? Dacă-l arzi la moralitate. Ce e greu să respecţi o promisiune? Oricum ţin doar pentru mine totul. Ca doar eu să mă pot bucura.

Mut. Aud. Rostul?
Mie-mi plac persoanle vârstnice ( „babe” ) şi de aceea îmi place şi „Love is gone”, unde o babă începe să bată la tobe, ca o descreierată. Dar nu numai de aceea. Oricum, video-ul mi-l place, de la o melodie expirată de 2 luni sau cât. Exemple cu babe, de ce-mi plac, o să mai vedeţi. Acum , admiraţi-o p’asta că e populară. Ce în formă e. (Youtube, acordă drepturi de autor şi orice videoclip, care nu e de „david guetta” e şters.)

O altă melodie, ca de sfârşit şi ce reprezintă starea mea e cea din Romtelecom cu băiatul ăla ce fură bani şi mai apoi se întoarce la calculator, cu o dublă viteză. Ce-a mai ars clădirea din Timişoara. Vezi, de înroşiţi firele. Mai ales, la mine e centrală. RDS, Romtelecom, Orange, Vodafone, Zapp, Cosmote şi ce mai există? Cred că toată ziua sună telefoanele.

Priviţi ce primiţi, dacă sunteţi iubitori de pisici. E link special, furnizat în campaniile de publicitate online. Whiskas Cadou.
Mai am ceva, o ciocolată în premieră pentru viaţa mea:”Hands off my biccy bite!” Am făcut chiar şi un scan, după ce am mâncat-o. E bună rău, dar nu se găseşte în România. Reward: 5 Roni, pentru 4 bucăţi. Chiar dacă ieşiţi în minus, să ştiţi că sunteţi răsplătiţi prin altceva.
Data viitoare, fac scan la mâţă! Poate-i prind dosul. Dosul lăbuţei, desigur.
Hands off my biccy bite!Eu aş fi preferat „bitchie bite”, cum mi s-a întâmplat.
Până mai ştiu eu când, să ştiţi că aveţi de urat „La mulţi ani!” pentru Mira, că va fi ziua ei Luni. Plus încă o casă de piatră (sau de „câcat”, cum mai nou se zice, pentru ca nimenea să nu-şi bage nasul în ea. Un alt post, legat de nuntă: „Timp n-ai, bani să ai„) În rest, toate bune şi o vorbă bună să mai spuneţi. Râsetele încap în comentarii.
Se aşteaptă, ca tu, fiind un cititor, să comentezi. E imposibil să nu ai măcar un surâs oricât de mic, la acest articol. Aştept să aveţi un surâs pe buzele tuturor.

5 comentarii

Din categoria Extra Selecta

Cine tace acum, să tacă până când zic eu

O furie, un gând negru sau pur şi simplu un impuls care trece după câteva minute, ore sau zile. Am reuşit să aleg 5 titluri, care până într-un final, când m-am decis să accept publicarea unui articol, în ciuda faptului că vântul e puternic pe aici, în lipsa unor „pereţi”. Titlurile s-au contrazis între ele, cu starea în care mă aflam. Poate şi acum am tot schimbat pe el, ca să iasă mult mai bine. Dar la cât de pornit sunt pe un lucru, cu siguranţă nu-l voi schimba.

Am reuşit să fac acel lucru, prin care eu să aloc mult mai mult timp mie şi să uit în paranteză, de orice altă cale de comunicare cu alţii, în afara terminalului mobil.
Trei ore au fost îndeajuns să pot odată şi pentru n zile realiza, faptul că nu contează deloc dacă sunt/nu sunt prezent pe acele căi. Dovada: „Trimite acest mesaj la toti din lista ta si x se va indeplini.”
Un mesaj în grup.. doar atât pierd? Pentru asta îmi consumam eu eforturile intelectuale?
Rezolvare: Stau cât stau, previn lumea şi când vrea, „trăieşte clipa”. Ceea ce înseamnă în acest context, faptul că doar atunci mă poţi contacta. Cine stă la aşa aberaţii?
Îmi vine să folosesc emoticoanele, dar nu dă bine printre aceste rânduri.

Azi, mă bucur de o nuntă a cuiva şi în rest prea multe lucruri nu se pot întâmpla, decât că sunt nervos pe situaţii tâmpite, pentru care nu ar trebui să reacţionez aşa.
Eu am salvat lumea, de un nebun. Bine, că „nebunul” poate fi oricine şi nimeni. Despre melodie vorbeam acum. Eurythmics: I saved the world (Începutul nu mi-l place. Dar adaptat la situaţia de acum, merge. Numai după vreo 20 secunde îmi place melodia.)

Pentru download, Save As.. Eurythmics: I saved the world
Las’ că ştiţi voi bunul mers al lucrurilor. Atunci când e număr impar, necesar după el, vine ziua cu număr par. Şi în rest, număr cu soţ. Da, aşa e.

2 comentarii

Din categoria Selecta

Alertă de.. limbaj, bagaj şi gaj

O alertă, două alerte şi PAC!, lumea nu mai crede că vine lupul.
Ei bine, aici nu e vorba de povestea cu lupul ci doar daptul că ni se oferă unele alerte cam ciudate, dar asta nu e totul, dacă mă pun pe o singură sursă, de la care am preluat imaginea. Bine, nu tot ce vreau să vorbesc conţine doar aia. Ciudăţenia adevărată, de care mie îmi place foarte mult să vorbesc, cu paranormalul meu (sau ce o fi) urmează ceva mai încolo. O să fie marcat de o steluţă. (*)

Răceala m-a cuprins în cele mai bune forme pe care le ştie şi anume: strănut, incapabilitatea de a respira pe nas şi implicit muci. Criticat am fost, că vorbesc în aşa fel încât totul pare interpretabil. Imediat şi acolo, dar până atunci.. începerea începutului acestui început de ce va urma, care nu e corect d.p.d.v a ceea ce aş fi zis, spune: „Have a break.”

După ce în articolele trecute, mă plimbam pe stradă şi vedeam o babă ş-înc-o babă cu mp3-player, de data asta mă plimb tot aşa, cu scopuri de cumpărături şi pe lângă mine, aveam o plasă de care trebuia să scap. (Lucruri normale de altfel, dar neîncăpătoare pe lângă casa Împăratului.) Merg ce merg, strada aproximativ goală şi în urma-mi tot o babă. Arunc plasa undeva şi baba mă vede mai apoi după colţ, fără ea. Eu fugind-fugind de mâncând plasele de paianjeni, care oriunde numai pe mine mă încolţesc/pândesc şi simt că am accese de furie, când dau peste ele, ajung în magazin. Îmi iau o îngheţată(răcit fiind) şi ceva pe acolo, nu mai reţin. Vin cu îngheţata în mână, zăresc două prietene care entuziasmate şi ele mă salută de la 5m depărtare. Eu gata să le îmbrăţişez şi de la cât de fierbinte era limba mea, în momentul ce lingeam îngheţata, s-a topit. Nu că gradele erau multe.. dar aşa a fost să fie. Deci nu am găsit poză pe Internet să arate exact ce aş fi vrut eu. Nu contează, cum ştiţi de bucurie te îmbrăţişezi, eu.. cu „hot” cream am dat pe ele, fără să-mi dau seama. Se ştergeau şi mai apoi mi-am dat seama după ce ne-am despărţit, că şi eu m-am pătat. În final îngheţata a juns la câine, să nu mă demasce careva că aş fi mâncat una, când eu sunt bolnav.

Bun.. Alertă de limbaj a fost prezentat. Da? Da.
Bagaj? Păi hai să vorbim atunci despre bagaj. Unii, că tot am intrat în categoria filme, sunt foarte buni în ceea ce fac. Alţii, că tot am intrat în categoria de bloguri, sunt foarte nebuni, încât îşi închipuie că vor câştiga.. ceva. Bine, eu de mic ştiu că de nu-ţi convine, e această replică: „Ai câştigat cupa cu ****t!”, dar nu intru în aprofundări.
Hint: ****t se referă la un fel de cacofonie cu diacritice.
Alerte de moarte
Nu e nicio problemă, dacă cumva eu o să mor cândva şi ProTv să vă anunţe prin e-mail că am murit. De la „Timiş” mi-a venit „fetiş”, pentru cei de la ProTv. Precis că dacă şi în alte secţiuni căutaţi, o să găsiţi: violatori, pedofili, etc.
Bun, nu e nicio problemă pentru asta, că doar aprox. nuştiucâte milioane de români au Internet şi nu toţi sunt interesaţi de aşa ceva. (Cred. Sau Google Words ori cum, minte?!)

Ce-mi place mie. Am introdus în status: „Cimitirul – Uitat?” cu link-ul spre fostul post din 2 Septembrie – „Septembrie- un nor, un sentiment”, unde Mirela a spus că e „delicios de morbid, prima parte” şi casy a mai zis şi ea dar e mult. (clicl acolo pe titlu şi o sa vedeţi).
Ei bine, numele de Fazecaş l-am reîntâlnit iar, la numai 3 zile după ce m-am gândit la rudele din apropierea „Suplacului de Barcău”, acolo unde sunt sute de sonde şi mii de conducte transportuare. Şi m-am uitat iar la ProTv, cu Suplacu de Barcău, unde a fost descoperit unul dintre cele mai importante sit-uri arheologice din România, în urmă cu câteva zile şi ziceau că au găsit pe acolo etc. şi etc. Deci astea toate, dacă mă gândesc bine, iar formează o legătură cu altele întâmplate. Din post în post, lucrurile evoluează.

Gaj.. adică o garanţie?
Da, am învăţat că nu se începe cu : „Păi….”. Aşadar, cum să vă impulsionez să ştiţi adică, faptul că aveţi şi voi o opinie. Vă dau un PEPSI de 0,10 pentru oamenii cei mia activi. (Vă dau 0,10 că trebuie să împart la mai mulţi. Bine, că mai e până pe 3 noiembrie, doar.. 2 zile mai târziu de „Ziua morţilor”).
Questia Jumara: „Tu ce ai face cu oamenii care au chinuit în aşa hal pisica aceea?” (Video)

Până atunci, mi-ar place să beau un astfel de cappucino sau ce e, că arată bine. Mie-mi place ciocolata caldă de la „CiocolaTărie”. Dar şi ceaiurile englezeşti de la „Ceainărie”. Să mai am ocazia cu cine merge, îmi lipseşte momentan.
Ce bună ar fi
Încă mai sunt 4 zile de vot, la Filminute. „Detaliu şi creaţie”

Că mai departe trebuie să fie un conţinut demn şi decent de sfârşit Jumară, am să închei prin a vă lăsa să vă exprimaţi liber! Numai bine.
Azi e ziua Jumară, 26 Septembrie. 3 luni de experienţă cu oamenii, în mediul virtual, o mai mare apreciere pentru anumite persoane şi lucruri, chiar noi cunoştinţe. Vedeţi, fără să-mi dau seama m-am gândit la „Ceainărie” şi „CiocolaTărie”!

2 comentarii

Din categoria Extra Selecta

De ce scrie lumea blog?

Am încercat să caut răspunsul la întrebarea asta, din mai multe aricole pe tema:
„Cum te-a influenţat blogul în viaţă” şi nu am reuşit. Am aflat că unii scriu că aşa le dictează conştiinţa “Suzi”, pentru alţii a fost o perioadă de maturizare, trecând prin MIRC, MESS şi acum blog, am aflat de alţii că le place “ţopăiala” prin blog, alţii s-au ocupat să prezinte istoria şi evoluţia bloggerilor de la – degeabiştii,plângăcioşii, ştiriştii si lăudăroşii.

Motive ca să scrii un blog: pot înjura, pot da anunţuri matrimoniale, pot scrie cât de naşpa sunt părinţii mei, pot defăima profesorii, pot scrie Cupidon, avem încă un fraier aici !, pentru că poţi primi “feedback” de genul : “Eşti penibil”, “Eşti praf”, “Eşti terminat” .
De pe aici am auzit (defapt am citit) că se câştigă bine din blog-uit…
Tot ce fac, tot ce văd, tot ce aud, tot ce vorbesc, tot ce îmi amintesc şi tot ce citesc e subiect de blog.

Teoria 1:
Şi până la urma, care e bre rostul blogului? Cu ce te alegi dacă ai aşa ceva?
Raspuns: Cu premii pentru blogeri.

Teoria 2
În fond, de ce scriem? Fiindcă sperăm că lumea o să ne bage în seamă, fiindcă vrem să devenim cunoscuţi, fiindcă vrem să avem cu ce ne lăuda, fiindcă avem gânduri şi opinii pe care sperăm ca şi alţii le împărtăşesc, fiindcă n-avem alta treabă!!!

Teoria 3
Povestea blog-ului meu e scrisă de zecile de filme.- no comment!

Teoria 4
Îmi aduc aminte de luna iunie a anului 2007. Această lună are o semnificaţie oarecum importantă pentru mine deoarece, atunci mi-am lansat oficial blogul.
După o săptămână de trafic 0, entuziasmul m-a părăsit şi am renunţat. Un an mai târziu am dat de WordPress. Arăta bine, iar temele erau mai ok.

Teoria 5
Şi eu am blog. Şi îmi place chiar foarte mult blogul meu. La fel de mult îmi place să scriu. Sunt elevă. De liceu.

Teoria 6
Mă gândeam cum ar fi să câştig mulţi, mulţi bani din blog, cum ar fi să trăiesc numai din blog, să nu lucrez..
Mi-am dat şi eu seama că nu am nevoie momentan de venituri provenite din blog.

CE FAC OAMENII PENTRU BLOG:

→Zilnic pierd multă (era să scriu mulă) vreme citind o grămadă de alte bloguri şi scriind.

→Porneam apoi în căutarea noilor talente, mai culegeam câte unul în feedreader, mai aflam de ele pe Blogoree, mai aflau şi ele de mine…al meu. Folosesc Feedreader fiindcă e simplu şi are search.

→Nu aveam să ştiu atunci, dar acest gest avea să ducă la o despărţire de logodnica mea. Şi la uşurarea la care visam de multă vreme, dar pentru care nu îndrăzneam să fac un “ceva” ce părea …

→Cititul blogurilor amicilor si oamenilor „mishto” din Romania, nu depăşeşte 50 de minute.

→Am început să citesc zilnic 10-20 de blog-uri.

→Îmi plac oamenii pe care îi întâlnesc pe bloguri. Sunt şi ei dezbrăcaţi ca mine. De fiţe, de impresii, de un chip. Le citesc sufletul înainte să le văd faţa. Le împărtăşesc dureri şi zâmbete, trecut şi viitor, planuri şi regrete. Şi câteodată nu mai îmi vine să mă întorc în lumea reală…

Categoria cea mai inteligentă frază:
Sunt vie… aşa că nu-mi convine să îţi placă idiotul meu de blog mai mult decât… persoana mea, cea în carne şi oase.

7 comentarii

Din categoria Extra Selecta, Mirela

Detaliu şi creaţie

IMPORTANT!
Citeşte, apreciează şi critică „Cum un om te place”. nu uita să votezi! Participă şi susţine-mă. Pentru conţinutul din acest site.

Răbdător, am aşteptat să primesc de la diferiţi oameni, acordul lor pentru câteva screenshoturi, dacă nu şi videoclipuri, în cazul în care aveţi ceva instalat, ce va fi comunicat mai jos.
Practic ar fi o exclusivitate, pentru acest blog, să împărtăşească şi altora suportul de care ei au nevoie, din creaţiile lor. Mie mi-au plăcut de prima oară şi am zis că neapărat trebuie să câştige românii noştri, la Festivalul Internaţional de film de un minut.

FILMINUTE este un festival internaţional de film de un minut, care expune, premiază şi promovează cele mai bune filme de un minut din întreaga lume.
Filminute 2006 s-a bucurat de comentarii pline de entuziasm, atrăgând 1.7 milioane de hit-uri şi 500,000 accesări de pagină de la o audienţă din peste 50 de ţări pe tot parcursul festivalului, în luna septembrie – deloc rău pentru o promovare făcută doar prin viu grai! Filmele selecţionate au fost supuse atât unui vot din partea publicului, cât şi unei analize din partea unui juriu internaţional respectat, format din personalităţi de renume din domeniul filmului, artei, literaturii şi publicităţii. BEST FILMINUTE 2006 a fost câştigat de Anton Groves cu ‘Line’, o producţie britanico-română, iar câştigătorul The People’s Choice a fost Wayne Campbell cu producţia britanică ‘It Could Be’.
Acum s-a dat startul înscrierilor pentru 2007. Filminute este în căutare de poveşti ieşite din comun, care să reflecte tot ceea ce înseamnă un film sau o animaţie bună, totul în doar 60 de secunde – nici mai mult, nici mai puţin!
Filminute, fă ca fiecare moment să conteze.

Aşadar, eu am decis să îi susţin pe Raul Taciu şi Bogdan Dumitrescu. Mie mi-au plăcut videoclipurile reprezentate de ei şi sper ca şi vouă. Acum vine problema cea mare, că sunteţi nevoiţi să descărcaţi Quick Time Player, apăsând aici.

Acrofobia – Raul Taciu
Acrofobia

A participat la „Animotion” la Sibiu, unde a avut câteva experienţe neplăcute. Speră să se bucure de succesul la Filminute şi intenţionează să participe la: Anim’est 2007, în Bucureşti.
Vă prezint screenshoturi şi apoi filmul, pentru cei care au mai mult timp liber.
Cadru 1
Cadru 2
Cadru 3
Cadru 4
Şi acum videoclipul: Acrofobia – Raul Taciu
Apasă pe logo.

Pentru vot, apasă aici şi nu uita că trebuie să dai submit.

Two Points – Bogdan Dumitrescu
Din păcate nu am reuşit să aflu mai multe date de la el, însă şi reprezentarea sa este una excepţională. Vin doar cu un screenshot şi videoclipul.
Cadru fată
Two Points – Videoclipul
Votare: Two points.

Acum, şi de ale mele, încântat fiind de acestea.. Nu mai am altele de spus, din cauza extazului.
Aştept să comentaţi şi să vizionaţi.
Numai bine şi vă aştept în continuare.
Animest 2007Filminute

5 comentarii

Din categoria Extra Selecta, Special

Liniştea de dinaintea.. extazului

Puţin a trecut şi ne reîntâlnim din nou, poate nu cu informaţii extrasenzaţionale, dar cel puţin cu gândul la ele! Aşa cum „Aşteptarea-şi are postul”, a dovedit că şi-a meritat aşteptarea, aceeaşi situaţie se poate spune şi în următorul caz, unde cu siguranţă totul va fi pe placul vostru. Desigur că nu putem împăca pe toată lumea şi sper să fiţi „dotaţi”, pentru că aveţi nevoie de ceva, pentru a vizualiza cel puţin o creaţie a unor oameni, ce au lucrat cu pasiune. Deci doar să aşteptaţi, că vine în curând mult aşteptata răsplată a eforturilor depuse.
Cred că vor mai fi unele schimbări până atunci, asta nu se ştie. Oricum, aştept cu nerăbdare următorul post, ce va integra sau nu alte informaţii decât cele în care era destinat scopul publicării.
Sfârşitul de săptămână, reprezintă zilele în care mai ai timp şi pentru altceva, în timpul săptămânii, fiind constrâns de alte împrejurimi, ce nu-ţi pot conferi dreptul de acces la PC!
Urăsc alte activităţi, când eu nu e doresc şi când am altceva de făcut. De-ar fi seara un mijloc de a scăpa.. dar nu e.
Ce m-a mirat pe mine.. Merg pe stradă, văd o babă ş-înc-o babă. Bine, nu am văzut babe, ca în acea melodie, dar am văzut persoane mature(40 ani în sus e, nu?) cu căştile şi MP3 player-ul după ei, fără nicio grijă, alături de cumpărăturile sau plimbările pe care le fac. „Studiile arată că suntem una din cele mai sărace ţări, din Europa”, deşi avem posibilitatea să ne permitem aproape orice, prin intermediul ratelor şi să oferim celor apropiaţi, ceea ce doresc ei, ca nu cumva să rămână în urmă cu ceva. Bine, că de rămâne cu mintea în urmă.. asta nu se ia în considerare.
Bine să ne fie! „Să trăiţi bine!”. Aşa ne şi e, clar?

Aproape după toate cele întâmplate, mă mai amuză un lucru. Când vezi pe stradă(Stradă, stradă şi o pancartă) persoane întinse pe jos. Doamna respectivă a băut excesiv, înecându-şi amarul în băutură(Nu şi-l „îneacă”. Mai precis îl răscoleşte şi mai mult. Sau nu?) şi căzând în faţa multitudinelor de categorii sociale, ce au trecut pe lângă ea. Vorba aia: „A murit?”.. NU, era doar beată. Am mai avut un aşa caz, dar era ceva mai complicat. Femeia aia, e o „beer-o-halic”(cuvânt ce vine de la om nebun după muncă) şi care e rău famată prin persoanele ce n-o ştiu.
Altă chestie a fost una grozavă. În timp ce îmi făcusem cumpărăturile şi mă întorceam acasă, văd un om, bătrân ce era (cu plete, cu ochelari, cu pantaloni rupţi, haine învechite de modă) şi se dădea pe role. Făcea ture şi ture, ca un adevărat expert. Nu m-am dat pe aşa ceva nici jumătate de oră, în toată viaţa mea. Uite, unii îşi îneacă amarul în: băutură, plimbare, nebunie, agonie, distracţie. Deci chiar mă refer la toate categoriile, poate că am mai uitat eu unele lucruri ce definesc acea expresie.

Până data viitoare, vă salut şi .. cam atât.
http://jumara.ro

Un comentariu

Din categoria Selecta

Un nou început

Mare forfota pe strazi, flori, copii..asta ieri, cand a inceput scoala. E o lume pe care o privesc pe freastra, nu, asta nu e lumea mea, eu am altele pe cap…ani la rand am avut emotii pt ziua de azi.Uneori trebuie sa schimbam foaia, alte ori trebuie sa o rupem. In toata lumea asta plina de nedumerirea pensiilor private, cu norme UE neintelese, cu politicieni penibili, trec nepasatoare…Nu o sa va incurc cu detalii neimportante..traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul.

Ce bine… comunicam!
Vroiam sa va spun ca pe lumea asta sunt persoane si personalitati, ghiciti care trec neobservate…in fine, Romania e plina de persoane mediocre, care se imbraca cu etichete din cap pana-n picioare, dar Romania asta mai e plina de persoane pe care eu le ador, le ascult cu placere, de la care eu am de invatat, si de fiecare data invat ceva nou, nu sunt mentalitati prafuite ci sunt romani de ai nostri care au creat aici, care aici traiesc.
Cel mai important criteriu este “look/design/fashion”, ne raportam gresit la timpuri noi, suntem produsul educatiei defectuase romanesti, care se schimba doar o data cand ajungi pe alte meleaguri. Cine se mai gandeste la functionalitate cand “produsul” ia fata, asa am ajuns sa avem o serie de “bibelouri” pe care sa stim le utilizam doar 30%, si asa cu manualul in fata. Ne gandim prea mult la time saving si il irosim aiurea, dar ce mai conteaza in ziua de azi?
Multi mi-ar spune (ca o manea veche) sa ai casa, vila si masina..de firma, bineinteles..dar am deveni un Becali mai mic si nu prea arata bine, langa un peisaj asa frumos. Becali nu e prost, sa nu faceti greseala sa ziceti asta, e doar incult, e o diferenta.
Nu stiu cum ati alege sa fiti voi, dar pentru mine nu e pe primul loc casa, vila si masina..nu mi-ar sta bine sa fiu o Victoria Beckam care sa spuna” Nu am citit o carte in viata mea, nu stiu cum o sa-i explic fiului meu asta”. Conteaza sa fii asa cum vrei, dar sa stii ce vrei – multi habar nu au, dar traim in “Tara lui merge si asa”…e seara…so, Back to ’80..

O chestie de software!
Am sunat sa-ti spun ca mi-e sete- cea mai noua aplicatie software/ neconventionala si ajuta la ingrijirea plantelor din casa. Imagineaza-ti ca primesti un telefon si auzi, intr-un dialect ciudat “ Multumesc ca m-ai udat” . Proiectul foloseste senzori de umiditate care sunt plasati in pamantul din ghiveciul plantei si transmit un semnal prin wireless, catre aplicatie. Deocamdata nu este aparuta pe piata…asa ca nu va faceti probleme!
E o moda si cu gadgeturile astea!….un middle manager a cheltuit 4000$ si i se par nimicuri..totusi, traim in Romania,si lumea uita asta. Creem performanta la pc, telefon, webcam,uitam de preturi si ne trezim ca nu stim sa le folosim, ba chiar le defectam. O fraza la moda: “ Obisnuiesc sa-mi schimb telefonul la 3 luni, asa ca am o problema cu agenda telefonica…care ziceai ca e numarul tau?” Luam gadgeturi pentru cei din jur, ne masuram inteligenta in telefoane si ni se pare ca suntem …in pas cu lumea. Socant, nu-i asa?
Where do I live? Pentru asta s-a inventat zicala :“ Nu gadgetul il face pe om.
De la un timp, viitorul e ..on line, nu stiu cat de bine suna, dar e al nostru, asteapta sa venim sa-l aflam. Mi-am propus sa investesc in cunoastere, asa ca va sfatuiesc si pe voi…luati o carte buna…lui Kant nu-i statea bine cu un mobil.

2 comentarii

Din categoria Extra Selecta, Mirela