Arhive pe categorii: Special

Ca să ne înţelegem

Citeşte în continuare doar articole din trecut, de mai îs valabile, dar de nu.. te invit să ieşi de-aici.

Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria Special

Te plictisesc în toată marea ta viaţă.. tu,.. omule!

Marcat ca fiind un articol haotic.

Să-mi fie clar: Îmi pun beţe-n roate şi o să mă doară spatele de la atâta curţenie. În special mintea o să fie afectată, precum de fiecare dată am zis că va fi. Mânânc timpul vostru şi realizaţi că sunteţi tâmpiţi făcând aceleaşi lucruri zi de zi, o rutină. Partea voastră e infimă.. pe când a mea e de toată jena şi atât de mare, încât reuşesc să vă plictisesc … zi.. de zi.

Un om din Instituţie a reuşit să fie primul în acest an, cel care s-a semnat cu gândul. Şi resemnat totodată cu gândul că şi-a pierdut timpul pe aici. Fă!, oameni buni*, ştiţi de ce sunteţi chemaţi aici, între mine? Un ţăran zice: „Vom şti cucoane, dacă ni-ţi spune!” Mi-a rămas în minte chestia de la Moş Ion Roată şi Unirea. Boier de 2 Lei am fost şi precum sunt într-o viaţă ca asta.. de .. 3 lei, unde lucrurile pe care le fac sunt de 2 bani. Atât valorez eu aici.. să vă pun să vă pierdeţi vremea, să-mi pierd vremea.. şi să ajung la concluzia: „Să-l secăm dar dintr-o sorbire.. şi să facem!”.. prima oprire!

Îmi tremură mâna. . ştiu să-mi fac lacrimi.. ştiu să .. să ce!? Pardon, du-te la magazin şi adă un disc şi anume: „KosmoDisc”, să-mi prăjesc spatele.. că doar n-am nevoie de el. Tâmpenie!, tâmpenie! Of!

O compunere extinsă..

Şnurul legat de o speranţă numită „viaţa”

Încep să cred că am umblat din cuib în cuib, reamintindu-mi micile grupuri din societate, printre care am jonglat. Oi fiu eu agreat de câţiva, dar nici strălucit nu sunt. Ţin minte că ştiam să mă bag sub pielea oricui. Dar nu făceam acest lucru prin linguşeli. Dragă, vrei sau nu să auzi informaţia? Ei bine, aşa am reuşit eu să-mi fac toate aceste înghesuiri prin lume, scăpând câte o informaţie preţioasă sau caraghioasă despre personaje diferite, pentru persoane care le-au solicitat.

Reuşeam eu întotdeuana să mă împac. Un fel de „Slugă la doi stăpâni” eram, dar într-o variantă mult mai complexă, ţinând cont de toate detaliile dintre oameni şi tot aşa mai departe, până ajungem la viaţa intimă, care oricum n-am reuşit să o desluşesc. Fiecare ascunde ba ură, ba tristeţe ori chiar şi dragoste puternic ascunsă pentru – iarăşi spun- persoane diferite. Nu ştiu de ce mă refer la persoane. Am lucrat doar cu femei. Aderez pe lângă ele şi ştiu să mă pun bine pe lângă ele, dacă mi se şi spune că .. uite!, ăsta-i de treabă! Dar ce zic eu? Eu să fiu de treabă? Când încerc să mă împac cu 3 lucruri şi nu reuşesc nicicum. EU?! să fiu o persoană aşa de bună? Cred că toată lumea glumea cu mine şi uita să-mi spună: „glumeam” – cuvântul ăsta îl detestam la un moment dat- ca mai apoi eu să fiu liniştit că mă aprobă doar de dragul stupizeniei mele.

Şi-n toată această tevatură a existat simţul de a fi liber şi de a ştii toate dedesubturile din viaţa oamenilor din jur. Drept să spun nu am reuşit să duc mai departe această chestie fiindcă a fost doar aşa pentru moment. Hai că mi-am reamintit de ceva: Încercam eu să cred că totuşi cineva trebuie să mă placă. Dar eram sigur că nu pot fi altcumva din moment ce sunt altcumva. Mi-a plăcut să fiu peste tot, dar nu ştiu dacă gelozia ori cumva.. greaţa au fost problemele pe care oamenii le-au întâmpinat şi astfel m-au dus la împingerea în spate în această societate în care eu nu am loc. Cred că nu mă potrivesc deloc erei ăsteia. Aş vrea să fiu ţăran. De fapt, eu întotdeauna zic că sunt un ţăran şi pur şi simplu refuzsă port ceva, fiindcă aş arăta ca un ţăran. Dar ţăranii poartă de toate. Eu nu. Sunt ciudat şi mai ciudat e că.. recunosc acest lucru. Sper că nimănui nu îi va plăcea de mine întrucât sunt atât de aerian şi de josnic, încât ţi-ar veni să pleci.. Cel puţin eu, n-aş ieşi cu mine dacă aş fi fost altcumva, precum voi sunteţi. Sunt o anomalie în acest mediu şi încerc să mă agăţ, dar odată o să mă distrugă şi acel petic nu va mai fi al meu.. şi eu voi fi deja altcineva, mă voi adapta unui tot unitar. Sper că nu va fi aşa. Uite, acum că aţi aflat câte ceva despre mine şi despre cum zic eu că trebuie să fie totul, vă invit a nu mă mai citi. Pe bune, voi vedeţi câtă pierdere de timp e aici? Dacă v-am convins, apelaţi-mă în al doilea cer. Măcar acolo sper să ajung. De-aş fi în al nouălea aş fi nebun sau drogat. Îmi ajunge să cred că am doar un atac.

____________________________________________________

Zero barat

Poftesc să ştiu şi să cred că familia şi în special fata Maria Reme este în sfârşit într-o stare bună. De când am întâlnit-o, numai plină de necazuri era. Sărmana fată ştiu că avea încă 2 surori, iar traiul lor se baza pe muncile de jos şi nu se descurcau din asta. Cu câtă tragere de inimă puteai să asişti la drama familiei lor. Of!, dar cine nu şi-ar fi dorit să o poată ajuta mai mult? Fata asta credincioasă nu şi-a pierdut cumpătul şi a reuşit să ajungă ce e acum: învăţătoare. Cât de bucuros sunt pentru ea, eu care am susţinut-o de fiecare dată şi îi eram un prieten bun şi de încredere, în ciuda faptului că nu pot să-i definesc ca „prieteni” de-ai mei acei oameni care ştiu să fie peste tot, cu precădere în crâşme sau mai ales să te foosească doar în scopurile lor şi în rest să însemni un nimic, fiindcă există alte persoane care ştiu să facă orice pentru a putea să-şi petreacă timpul alături de omul profitor şi totodată bun. Vreau să fie în minte mea, această femeie, o neuitată imagine din viaţă. Pe atât de săracă şi plină de necazuri, pe atât de înţelegătoare şi bună la suflet era ea. Dacă cineva o întâlnea pentru prima oară, i se putea părea Maria ca fiind o femeie în vârstă şi trecută prin viaţă. Dar ea avea doar 25 de ani. O ştiam încă din copilărie, de când a reuşit să mă înduioşeze şi totodată să mă apropie mai mult de ea. Am văzut-o singură printre noi copii şi eram cu toţii adunaţi să îmbucăm nişte bunătăţi. Ea neavând ce să ofere nu s-a alăturat grupului. Dar eu am văzut-o tristă şi am chemat-o oferindu-i de la mine ceea ce pentru ea era un vis. Cât de amar este să vezi persoane care nu se pot realiza sau mai rău persoane care nu vor să devină ceva în acestă viaţă pe care o petrecem aici în scopuri divine. Câtă dramă peste tot şi cât de mult îmi plac mie dramele. Crede careva că eu nu am trăit una? Aşa lipsiţi de griji putem fi? Nu. Toţi suntem împliniţi în viaţă -până la moarte- cu numărul de oferte în schimbarea noastră. Şi dacă nu vine un tren, plec cu celălalt chiar dacă e mai târziu, eu am nevoie să ajung acasă în familia mea. Maria, ce fiinţă bună! Cât amar a îndurat ea.. dar acum n-are de ce să-şi facă griji.

Când îmi amintesc că după întrevederea cu societatea şi împărţirea bunurior, eu am reuşit să intru la ea în familie şi să fiu bine privit întrucât îi ajutam cu ce puteam. Ba mai aduceam de acasă mâncare, ba mai cumpăram din banii puţini pe care reuşeam să-i strâng. N-am avut niciodată o părere de rău fiindcă am ajutat-o. În schimb, dacă ajut o persoană cu un aer de prieten şi mi se va întoarce spatele în viitor, atunci îmi pare rău doar pentru pierderea timpului. Dar cu Maria n-a fost vorba de aşa ceva, fiindcă ea era mai specială. Era o ea cu un caracter puternic de el, influenţată de greutăţile de zi cu zi.

Şi-mi aduc aminte prima discuţie cu ea:

-.-. – -. – .. -. ..- .- .-. . .- .. -. .–. .-. .. – ..- .-.. -.-. .- .–. .. – – .-.. .-.-.-

Dacă în zece zile se prezintă rapoartele cu acelaşi număr de oameni pe aici: 2(un altul şi eu)
, atunci renunţ aici şi îmi caut mai multe cărţi de citit. Posibil să fie o hotărâre definitivă. Cum vedeam şi undeva: „Este la modă să ai blog! Înscriete şi fă-ţi şi tu!” Mai bine vă las cu toate blogurile din ţară. Eu sunt unul. Ei sunt alţii.

Scrie un comentariu

Din categoria Special

Surâsul deghizat

Kids

Un surâs.

Îi văd pe copii ăştia şi zic.. cât de fericiţi îs ei. Şi eu eram aşa cândva. Vremurile trec şi noi rămânem cu: „toate trec”.

Uite aici la mine şi nu mai comenta!*

Azi a fost ziua din an, în care am realizat că ştiu să-mi tăbăcesc dosul în faţa calculatorului. Ba mai mult, e mai bine să ţi-l ruleze pe banda asta. Rămâi şi fără pantaloni (îmi pare rău, dar oricum cad de pe mine) şi distracţia garantată e deplină. Totuşi.. distracţia e:

Un an nou fericit tuturora! Şi.. până anu’ viitor, când îmi intră minutele promoţionale (că n-au intrat din cauza că eram eu leneş să verific) nu ne întâlnim. (cca. 5 zile) Prevăd o ieşire în jud. Arad, din nou. Însă de data asta, într-un an nou şi deci pentru prima oară din an. Ca să nu existe dispute. Revenind, *

Scrie un comentariu

Din categoria Special

Fineţea meschină

NIMFA DIN PLEŞCOI, ASEARĂ S-A-NECAT CU O JUMARĂ…

articol de: Baietii cu ochi albastri

NIMFA DIN PLESCOI, ASEARA S-A-NECAT CU O JUMARA...

A trecut si Craciunul acesta si, o data cu el, darnicia unor politicieni care îsi aduc aminte de popor doar de Sarbatori, ori în campania electorala. În rest, obrazul basestilor, stolojenilor, bourenilor si al altor videni si tariceni ramîne gros ca soriciul de porc netrecut prin foc. Asa si cu Elena Udrea.

Republicana blonda, ofticata ca Traian Basescu a ramas impotent, a plecat prin tara la agatat. De Ignat (20 decembrie), Nimfa din Plescoi s-a aflat la Navodari, unde primarul PDL-ist al orasului, Tudorel Calapod (Cap de Pod) a organizat, în Piata Centrala, un fel de „corrida a porcilor”. De fapt, de sacrificat a fost sacrificat doar un singur porc, cumparat de Nuti din banutii agonositi prin vînzarea terenurilor de la Hanul Piratilor. Gurile rele spun ca taietoarea de cîrnati cu unghia nu ar fi vrut sa ofere nici godacul asta, dar ca primarul Cap de Pod i-a reprosat ca el a facut destule pentru ea si ca nu mai are de unde sa scoata parale si pentru porc. Asa ca, strîmbînd din nas, fitoasa a scos banii din posetuta daruita de Basescu si a procurat animalul. Navodarenii, aflînd ca în Piata Centrala se lasa cu pomana, s-au asezat la rînd înca de dimineata. Numai ca surpriza a fost pe cît de mare, pe atît de amara, cînd bastinasii au vazut ca exista un singur purcel. Au început sa se îmbrînceasca si sa se înjure ca la usa cortului, sperînd ca vor intra si ei în posesia unei bucati de carne sau a uneia de sorici. Ca la orice sindrofie la care e de fata si presa, Cap de Pod si Nimfa din Plescoi afisau zîmbete tîmpe, asa cum le-a spus lor Basescu la o sedinta. La un moment dat, Nuti Udrea, aratîndu-i primarului Tudorel Calapod cum stie ea sa muste cu carnasierii aia necrutatori, s-a înecat cu o jumara, de erau sa ramîna PDL-ul si tara fara vivandiera. Atunci, primarul Calapod a lasat respectul la o parte si i-a carat blondei vreo 3 pumni în spate si vreo 2 palme dupa ceafa. Atunci cînd si-a revenit în simtiri, Elena Udrea i-a trimis lui Cap de Pod o scrisoare, prin care îi multumea pentru gest si îi promitea solemn ca, de acum încolo, o sa devina vegetariana.

____________________________________________________________________________

Articol datat de anul trecut, în avuţia „Ziarul Tricolorul”.

Fineţea meschină

Pe această cale, transmit urări doamnei Elena Udrea. Ziua ei este încrustată în calendar pe 26 Decembrie. Şi atât de bine ne potrivim, că eu îmi serbez ziua Jumară în fiecare lună. De fapt a fost o zi trio, în loc de combo cum ziceam eu. Ziua Jumară, ziua Elenei Udrea şi a 2-a zi de Crăciun. No acuma aşa chef trebuia să fie…

Ştiţi voi că aţi aflat de blogul dânsei de la mine. Am reuşit o performanţă uimitoare de a aduna fanatici sau simpli oameni ai ei, să-i aduc la mine. Ce bucurie a fost atunci. Dar mai ales acum, când am dat peste articolul ăla de sus. S-a-necat săraca cu Jumara mea. Vedeţi?.. asta se întâmplă când pomeneşti prea mult numele ăsta. Şi mai ales de la o aşa persoană importantă ca mine. Mă rog.. importantă în felul meu. Ştiu să circul cu acceleratul de Iaşi că-i mai confortabil decât Intercity-ul şi decât InterPici-ul de la unguri.

No bine. Atât am vrut să fac. Să-i urez dânsei „La mulţi ani!” şi ea de asemenea. Aştept răspuns aici. Precis că va fi şi ea amuzată. Nu-i aşa? Imediat revenind la ale mele, voiam să.. mă gândesc la ceva ce nici eu nu aş fi ştiut. Şed în faţă şi pichetez asupra…

Când cuptorul o urnit, Anul nou o şi zănit. Deci da, pe când mă apuc şi eu de ceva ..serbus. So this is Christmas. Another year over.. and a new one has just begun. You and me together.. people can keep talkin.. saying what they like. But no one.. no one.. no one.. Nu-s cel care aşteaptă vorbe ce numai tu le ştii.. Te rog încetează să spui vorbe.. pe ales, vorbe fără sens şi iar vorbe în zadar..de parcă n-ai citi în viaţa mea.

! Scriind paragraful de mai sus, mi s-a luat curentul. Nu am reuşit să scriu şi alte chestii neimportante. Da’ totuşi ne-am sfădit aici în casă, de ce nu suntem în stare să chemăm Electrica, să vedem cum facem cu întreruperile astea interesante numai pentru casa noastră. De-abia aştept să mă duc la ştrand în Băile Felix. Precis că aş avea distracţie mai multă la ştrand decât la circul care v-am mai zis că stă până în 6 Decembrie. De ce e greu să accepţi că şi iarna poţi merge la ştrand? M-aş fi dus în Caraibe. Totuşi am observat că am aptitudini de căţărat pe pădurile noastre şi mă descurc bine. Mă rog, varianta cu marea şi cu ştrandul sună mai bine decât orice.. pe lume.

Mergeţi şi-l mai căutaţi, în cetate întrebaţi. De se întâmplă să-l aflaţi, lumii de ştire să-i daţi. Cât de interesant e că nu ştiu ce vreau să fac. O revenire în judeţul Arad sau petrecerea timpului pe aici în Bihor, însoţit de aerul orăşenesc orădean. Să fie precum a fost.. Într-un cânt cu dor şi .. încălţaţi cu opinci. Cu fluierui şi şuier.. cu fluierui fluierare.. de cu ziuă până-n sară. Iară vine un an nou şi anul ăsta se zvoneşte că va fi aşa:

Scrie un comentariu

Din categoria Special

Şarmul viet al încântării presupuse

Acest articol este unul cu caracter: „lugu-lugu” şi trebuie tratat ca atare. Articolul separat (____) va fi mult mai interesant, ca de fiecare dată când vă introduc astfel de articole.

 Ziua asta trebuia să fie una cu mult farmec. Cum planurile nu se potrivesc ca şi cele de acasă, am decis să-mi prelungesc şederea în jud. Arad, în urma perceperii faptului că eu tot singur voi fi pe acasă. Stând pe capul oamenilor care-mi fac şederea plăcută şi deasemenea bucuroşi că-s cu ei, titlul a luat forma asta a „dezlegării limbii” însoţită de o ..oarecare încântare. Nu-i nimic. Situaţiile de aceea sunt ca să ne facem adaptaţi pentru ele.  Zile.. zile.. zile.. şi vremuri grele pentru toţi românii care încearcă să se menţină conform tradiţiei. Până şi eu am reuşit să fac asta. Noroc că n-am ajuns la spital. Era jale. Mergeam pentru a X-a oară la spital. Deşi.. ştiaţi că mâncând mute grăsimi şi alte chestii provoacă visuri tâmpite? (O să vă scriu eu înainte de începerea articolului de la Click!, despre ce era vorba şi despre o altă întâmplare adevărată, ce mi se întâmplă numai mie.) O banalitate ca toate este acea trecere spre răceală. Răceală trupească, nu sufletească. Că aia.. dă-o încolo. De aceea sunt oameni în jur, ca să ai de unde alege.  

Omenirea are zeci de milioane de ani. Aşa că ce mai contează? Care e ideea? Oricât de trist ai fi, încearcă să te pişti. Sau poate pe altul.  Ce aiurea sună „pişti”. Poate altora le sună comic. Ceilalţi cred că e un nume. Interesant. De când n-am reuşit să… mă joc cu cineva brutal. Îmi vine pofta. Se pare că nu trebuie să am eu grijă de tot ce n-am avut. Relaţia directă cu publicul este cea mai frumoasă. Este cea care te menţine viu. În momentul în care tot site-ul meu e plin de oameni, îmi îndepărtează toată oboseala pe care spun eu că am depus-o. Fericirea se face cu lucruri fizice: bani, băutură, femei. Nu .. eu vin cu o tavă, pe care am mici serveli şi fiecare alege. Că normal că tot ce spun eu nu e grozav. Poate pe altul nu-l interesează deloc. Nu-i nimic. Toate trec şi noi tot cu asta rămânem: „toate trec”.

___________________________________________________________________________

sIFR_callback_4_DoFSCommand(info, args);Lili Sandu, de Crăciun fără iubit

de Claudia Bălan                                                                  Nr. 291. Luni, 24 decembrie 2007

Lili Sandu petrece Sărbătorile de iarnă cu părinţii ei, la Tulcea 

sIFR_callback_3_DoFSCommand(info, args);Deşi ar fi putut alege orice locaţie de lux din lume, de Crăciun vedeta a preferat să meargă la Tulcea, oraşul său natal şi să fie lângă părinţii săi: “Sărbătorile de iarnă sunt foarte importante pentru mine şi familia mea, aşa că le voi petrece alături de ei”.

Anul 2007 a fost unul prosper pentru Lili Sandu, atât pe plan personal, cât şi profesional. Artista şi-a găsit fericirea în braţele miliardarului elveţian Mark Chouraqui, din partea căruia se zvoneşte că ar fi primit un superb automobil de peste 200.000 de euro, marca Bentley, a revenit pe piaţa muzicală românească cu un videoclip de lux a cărui valoare s-a ridicat la 20.000 de euro.Prezentă recent în cadrul unui eveniment sportiv, Cupa Smart, Lili Sandu a impresionat atât prin frumuseţe cât şi prin modestie, acceptând să se fotografieze cu toţi cei prezenţi în sală. În timp ce alte soliste petrec Crăciunul pe scenă sau în străinătate, vedeta a preferat să le facă o scurtă vizită părinţilor ei, la Tulcea:“Părinţii mă aşteaptă cu bunătăţi. Şi, pentru că i-am văzut foarte rar anul acesta, e un prilej bun să mai stăm de vorbă”, a mai declarat Lili, pentru Click!. Artista nu va fi însoţită de iubitul său, care se află în Elveţia, alături de familia lui, însă, ca un adevărat gentleman, i-a trimis acesteia o mulţime de cadouri cu valoare sentimentală.

În ceea ce priveşte planurile de viitor, cântăreaţa ne-a mărturisit că, în februarie 2008, va filma un nou videoclip la Paris, pe care şi-l va achita singură, valoarea acestuia fiind mult mai mică decât precedentul, încadrându-se undeva între 5.000-7.000 de euro. Pentru ca extrasul de pe album să fie unul la fel de spectaculos ca cel anterior, telenovelista a apelat la ajutorul echipei cu care a colaborat la piesa “Jump”.

Cunoscută pentru gesturile sale filantropice, dar şi ca o persoană care adoră copiii, Lili Sandu a dăruit micuţilor prezenţi la meciurile de fotbal din cadrul Cupei Smart o sumedenie de cadouri. “Mă simt fericită când pot face o mică bucurie cuiva”.

Articol prezent în formatul electronic la adresa: Click! – Lili Sandu, de Crăciun fără iubit

©2007 Adevarul Holding. Toate drepturile rezervate.

Scrie un comentariu

Din categoria Click!, Special

Poveste de Crăciun

Povestile au vibratia puritatii, de aici si forta lor. Uitam multe in viata, dar nu uitam povestile copilariei. O poveste adevarata este o calatorie din suflet catre suflet. Ca efect terapeutic, echivaleaza cu o rugaciune. Si, ca orice rugaciune, se asimileaza in structura fiintei pana cand, chiar fara sa fim constienti de asta, povestea se desfasoara de la sine, ca si respiratia. O poveste e ca o dimineata: linistitoare, senina. Stim ca totul e abia la inceput. Stim ca lucrurile sunt bune, iar cele mai putin bune se pot indrepta. Doar timp este! Orice poveste reprezinta miracolul intalnirii cu copilul din noi. Este ceva atat de real, atat de incarcat cu enorm de multa realitate, incat seamana cu o poveste. Ne dam seama ca suntem personajul care a cutreierat mari si tari ca sa se intalneasca, fericit, cu sine.

Indiferent de varsta, noi credem in Mos Craciun. Daca nu credem, cum sa vina? Personal, intrucat consider ca am fost cuminte, am intocmit o scrisoare frumoasa, pe hartie trandafirie, pe care vreau sa i-o trimit. Numai ca am ratacit adresa. Daca vreun copil citeste din intamplare aceste randuri, il rog sa ma ajute, sa imi impartaseasca adresa lui Mos Craciun. Pentru ca eu vreau sa ii trimit scrisoarea. Neaparat. Dar poate ca vine si singur. Eu sper. Am vazut la televizor ca lumea e plina de Mosi Craciun. O fi existand o scoala a lor undeva, in Laponia, sau o pepiniera unde sunt crescuti.

Misuna peste tot, in toate tarile, in toate orasele, in aproape toate casele. Lumea il asteapta. El e prezent chiar si in magazine. Ce-o fi cautand Mos Craciun in magazine? Desigur, face cumparaturi pentru cei mici. De unde sa aiba atatea daruri, daca nu din magazine? Se vede ca Mosul e bogat. O fi primit o mostenire, de poate cumpara daruri pentru toti copiii pamantului? Sau poate a aranjat asta direct cu Dumnezeu? Cine stie? E un mare secret! Mos Craciun cumpara de toate: ciocolata, portocale, jucarii si hainute. Oare mie ce mi-o fi cumparat?

Il asteapta si copiii familiilor bogate si copiii saraci. Il asteapta cei care au parinti iubitori, dar si cei orfani. Il asteapta si adultii. Unii in varsta, singuri in garsonierele lor, altii tineri si aparent fericiti, cu totii il asteapta. E o asteptare generala, infrigurata. Doar s-a lasat gerul! Il astept si eu. Ssssss…! Liniste! Se aud pasi. Ma duc repede la usa. Poate a venit Mos Craciun..

2 comentarii

Din categoria Mirela, Special

Perceperea-mi măiastră

În sfârşit am fost să-mi plătesc serviciile. Rămâneam fără şi nimeni nu mai putea interveni până îi Ianuarie. Ba mai mult, putea fi preluat de oricine era dispus să plătească. Cât de simplu e să ai o altă identitate sub cea veche. Primit-au ăia banii şi numai după cca. 71 de zile voi dona suma respectivă din nou. Eu donez mai tot timpul sume de bani modice. Depinde de locaţie şi de context. (Vezi acum, când zic „donez”, e de fapt plătesc, dar cum nu-mi convin serviciile în sine prestate de ei, le zic „donez”. Îs ăştia roşii phone şi tare bine le merge cu oameni ca mine.) Să nu mai spui la nimeni.

Toată ziua ştiu să fac un lucru. Să trăiesc. Nu atât de intensiv cum aş vrea, dar totuşi trăiesc şi încerc să aflu dacă e bine ceea ce fac sau nu. Mi-e atât de greu să adorm seara, fiindcă mă gândesc la banalităţi de pese zi. Chiar şi seara eu fac „day dreaming”, lucru care dăunează sănătăţii mintale. Creez atâtea scenarii, unele chiar care n-ar avea ce căuta în orice context. Probabil că trebuie să mă antrenez să fiu puţin mai lucid şi să stau toată ziua uitându-mă într-un punct, nevoit fiind a mă uita prin împrejur şi să-mi apară-n minte alte chestii legate de.. mai ştiu eu ce privesc.

„Fericirea sună a Whiskas”- e noul pachet primit pentru pisica mea. Conţine o ramă audio, unde ataşez poza pisicii. Cu ocazia asta, hai să pun şi poza cu pisica mea „Dacu’”, din specia „Chartreux”. (Atenţie!, motanii sunt urâţi. Întotdeauna şi din orice rasă, să alegeţi femela. E mai sentimentală şi… zicând asta cu o particularitate: pisica mea încă crede uneori, când o pun pe braţele mele, că se află lângă mama ei. Începe să toarcă şi să te „ude” pe o anumită porţiune a bluzei, unde şi-a arătat dragostea cu .. limba.)

Dacu'

E Crăciunul şi ne pregătim de toate. Eu iar iau trenul rapid de o oră şi juma’ până în Sântana. Tot singurul om voi fi care coboară aici. Cel puţin o să scap de alte persoane care ştiu să te scape de o datorie în minus. Cât de greu poate fi să călătoreşti în siguranţă la noi în România*. O să stau pe-acolo ceva timp, alături de ăilalţi dragi. (Nici nu ştii cum să-ţi împarţi timpul când ai atâtea solicitări din diferite părţi. Noroc că numai una ştiu eu. Dar voi cu zecile? Ce faceţi? Ar fi bine să vă pregătiţi.) Sper să ningă şi să am parte de .. un circ, când mă întorc înapoi. Circul „Praga” e înapoiat în Oradea până în 6 Ianuarie.

Poate nu îmi transmiteţi toate urările posibile din lume, acum de Crăciun! Aştept mailurile voastre la noua mea adresă de i-mail. (Fiind i-mode, serviciului i se spune „i-mail”, cu „i-appli” pentru jocuri şi „i-mode” pentru browsing.) Încerc să ghicesc că o să fiţi buni şi ori îmi daţi un sms pe: 0766 50 56 50, ori razvan @ icosmo .ro Măcar să ştiu că nu mă plictisesc toată ziua şi primesc mesaje de la voi. Promit să vă răspund în limita stocului disponibil de pachete cu daruri şi urări.

Cred că am vorbit mult despre ale mele probleme şi imediat o să încep să vă dau şi alt subiect. Până data viitoare, vă invit în special pe Creierulcuplete. Mai fac un hint bun către el. A! Numai puţin. Nu mai explic steluţa, că era vorba despre vecinii noştrii de peste graniţă. Trebuia să-I l aud, dar nu mai am timp. Aşa că până data viitoare, dar acum pe bune, vă urez toate cele bune şi toate urările de sezon.

_________________________________________________________________

Anda Adam: «S-a rupt scena cu noi!»

Dansatorul solistei a ră­­mas prins între scânduri, până la final

7

Momentele neplăcute îi urmăresc pe artişti la tot pasul. Deşi câştigă o căruţă de bani, ei sunt expuşi accidentelor, pe scenele vechi sau adesea improvizate. Chiar dacă s-a întâmplat să se rănească grav, aceştia şi-au continuat show-ul cu zâmbetul pe buze şi nici nu au pretins despăgubiri.

Topul celor mai spectaculoase acrobaţii fără voie este condus de solistul trupei Holograf, Dan Bittman, care, în timpul show-ului susţinut anul trecut, la Sala Polivalentă, a calculat greşit paşii şi a ieşit din decor.

El s-a ales cu nasul rupt şi cu umărul stâng dislocat. Cu faţa plină de sânge, solistul nu a întrerupt melodia nici măcar pentru câteva secunde. Şi nici nu a considerat că este cazul să se retragă în culise pentru a solicita îngrijiri medicale. Totuşi, după căderea cortinei, el s-a grăbit să ajungă la Spitalul de Urgenţă, unde a fost “reparat”.

Scenele şubrede, un pericol pentru vedete

Julia Jianu era cât pe ce, în urmă cu câteva luni, să-şi rupă picioarele. Deoarece ploua şi scena era udă, vedeta nu şi-a mai putut păstra echilibrul şi a aterizat în fund, spre deliciul publicului: “Nu mă mai puteam opri din râs. Încercam să mă controlez deoarece cântam live, dar pur şi simplu nu puteam”, ne-a declarat artista.

Şi Matteo a păţit-o: “Mă aflam la un concert, când am vrut să fac o scamatorie, să sar de pe boxă pe scenă. Nu am făcut saltul cum trebuie, şi am căzut între scenă şi boxa respectivă. M-am chinuit cu greu să ies. Deşi mă zgâriasem destul de rău, am avut mereu zâmbetul pe buze. Concertul a decurs normal după aceea, bineînţeles”, a declarat el pentru Click!, nu înainte de a ne asigura că nu va mai încerca astfel de giumbuşlucuri.

Deşi sunt profesionişti, dansatorii Andei Adam au văzut moartea cu ochii, în momentul în care scena şubredă, din lemn, a cedat când le era lumea mai dragă: “Scena era cam veche, astfel că, în cădere, dansatorul a rămas blocat între scândurile rupte. Degeaba ne-am chinuit să îl scoatem de acolo, că nu am reuşit decât la final”, a spus Anda.

Deşi s-a rănit, dansatorul ghinionist nu a cerut daune organizatorilorDeşi s-a rănit, dansatorul ghinionist nu a cerut daune organizatorilor

©2007 Adevarul Holding. Toate drepturile rezervate.

Un comentariu

Din categoria Special