Arhive pe categorii: Selecta

Găsiţi-mi o …parte.

Marcat ca fiind un articol haotic.

Trecut-au zilele. Şi cu ele şi supărările. Mă gândesc de câte ori am zis eu că vă las în pace şi nu-mi va mai păsa de voi. Nu ştiu. De multe ori am zis că nu vă mai suport pe voi ca cititori, pentru faptul că nu vreţi să vă faceţi simţiţi. Hai să vorbesc mai în jos de a te face simţit. Dar de fapt nu vorbesc, fiindcă fiecare trebuie să experimenteze pe aia a lui piele. Şi pielea-mi e catifelată şi bucălată. Ba în plus e cât se poate de … pină.

O, dar atâtea insistenţe provoacă o milă la faptul că le accept. Ştiţi ce se zice? (Gândiţi-vă că nu-s sscriitor, ci doar un simplu om din ăla mai deştept ce vrea să aibă şi el o …pagină de internet, unde lumea cică vine să-şi citească pierderea timpului.) Un scriitor adevărat nu trebuie să ţină cont de caligrafie, ortografie şi alte simţuri estetice. Ba mai mult, adevăraţii scriitori au avut şi ei destule hibe, acestea (hibele) fiind corectate de criticii lor. Cum eu clar nu am de făcut un roman spre a fi prezentat sau oricare altă intenţia care ar sugera o iniţiativă, nu trebuie să mă gândesc la cele spuse mai sus de un anumit om.

Imediat!, dar.. tocmai am zis că vreau două lucruri deodată. Cum pot să mă împart? Încerc să mă concentrez pe ceva, dar în acelaşi timp mă gândesc şi la partea absentă a celei de-a doua părţi pe care trebuia să o împlinesc. Of!, dar cu câtă ardoare ştiu a vă păstra în sânul meu gymnecostian. Şi da, o să scap sau o să încerc să scap de toate astea ce ţin de gravitatea şi greutatea situaţiei mele. O să mă duc la acea sală. O sală mare unde oamenii ştiu să facă exerciţii pentru a mai stoarce din grăsimile corporale. Cred că o să devin dependent. De Luni până Vineri, seara, o să fiu cel puţin de 2 ori ocupat. Vinerea cică e zi de Tae Bo!

Veni iar vorba de Tabu. Şi zic eu: „Oh. Le’ fuck! O să.. o să.. aah!” Da’ aşa cum trece timpul aşa o să trec şi eu undeva. La o aspiraţie de un nivel mai mare al gradului de inspiraţie. Mă enervează folosirea excesivă a: „că”, „şi”. Le voi scoate cândva din limbaj? A! Ştiu ce voiam cândva. Să învăţ vechea limbă românească şi să observ reacţiile oamenilor din jur. E posibilă chesti asta? Aş avea un vocabular sărac şi aţi zice că-s prost.

A hi aşa cum ziceţi dumnevoastră! Dar eu tot să vreau şi să spun. Că de, dumneata nu eşti mai mare şi mai bun decât mine. A hi la înţălegere să fiu sau ba. Dar cum văd tot n-am de unde să scot aşa informaţii preţioase căci de pe net nu sunt. Folosul până la urmă nu-l văd întrucât o să zică lumea: „Ce anagramat!”

Anunțuri

Un comentariu

Din categoria Selecta

Că-mi sună mie a academie, d-aia n-am nicio polemie

Out- line

Dacă zic că aşa-i.. cu siguranţă nu-i aşa. Problema-i că eu (î)mi-s (a)normal vouă şi d-aia nu înţelegeţi poza de mai sus, care a fost făcută în urma combinării unor linii alese la întâmplare dă mine şi  nu dă alţii. Bine, asta a fost pe ceva site şi … în fine, voiam să zic că-s atât de enervant şi nu mai am chef să vă văd. Normal d-aia nici nu răspundeţi la niciun comentariu.

Da’ totuşi: „Nicio stea nu se întoarce niciodată din drumul ei.”

Şi aia-i sala când era goală, că imediat după au revenit gorilele şi astfel totul se desfăşoară în cea mai mare enervare. Când îţi zic că persoanele sunt nesimţite şi prost crescute, e de fapt: „Hîh. Eşti prost tu.”

No şi aci veni problema, că vreau experimentarea viselor lucide.  Şi-n rest….  să nu mai credeţi în horoscop şi ghicitoare. Priviţi aici.

Ăh, în sfârşit mai bag şi eu un articol în Selecta, reprezentând clasa de jos a calităţii. Probabil, o să-mi impun această chestie ca pe o necesitate. Şi adaptare, la cerinţe.

Scrie un comentariu

Din categoria Selecta

Se scurge timpul

The END

Ati ajuns la
sfarsitul Internet-ului

Ati ajuns la utlima pagina al Internet-ului. Daca credeti ca aceasta este o eroare, nu este. Sunteti aici, fiindca ati fost online prea mult si/sau n-ati avut nimic mai bun de facut.


Va rugam, incercati urmatoarele :

  • Apasati pe
    (buton-ul ‘Get a job’) sau incercati inca odata mai tarziu.
  • Puneti mana pe o carte si cititi ceva cum ati vrut de mult timp.
  • Daca mai aveti prieteni: Sunati si iesiti la o bere.
  • Dati click pe „Start”, si alegeti Turn Off Computer. Dupa aceea asteptati pina Computerul s-a oprit si iesiti din camera/birou.
  • Daca administartorul de retea dvs. a activat, Microsoft Windows poate examina reteaua dvs. dar nici asta nu va ajuta. Relaxati- va! Ca aceasta este intradevar sfarsitul Internetului. Link-ul Detect Settings Detect Network Settings tot nu va ajuta.
  • Daca doriti, faceti click pe Back – dar aceasta va va aduce la pagina dinaintea sfarsitului Internet-ului!
  • Singurele limite ale internet-ului sunt limitele dvs. morale. Acum stingeti computerul si mergeti afara sa va jucati.

No Errors Found
This is the End.

Scrie un comentariu

Din categoria Selecta

Principele de moţ

Moşu'

Nici n-am observat ca e Uncategorized. In fine. Ne-om vedea candva, altadata. Anul viitor e un an prielnic nedezvoltarii mele pe plan de .. socializare. Da-l incolo de blog: „Intre soft si moft”. Ma rog.. lumea zice ca e un moft. Na’ bine. Inca odata toate cele cuvenite de Sarbatori sa aveti parte. Ceau. A!, ba nu!. Nu ne mai vedem.

După o minunată şedere prin casă, m-am gândit să scriu şi eu aici. Ba mai mult.. am zis:”Sunt nevoit să scriu într-atât de mult încât să plictisesc pe toată lumea?” nu am ştiut ce să-mi răspund şi atunci am zis să adresez aici întrebarea. Şi mai în jos, o să prezint chestii d-ale mele, în care nu eşti implicat şi implicit nesolicitat în a le citi. Dar ţine de timpul tău şi dacă mă placi. Ui’ acolo ce Moş seczsi e în poză. Eram eu… şi totuşi, mulţumit fiind vă dau şi o adresă de unde să vă închiriaţi costumele. Verbena – ăştia-s tare buni!

Şi fiind eu Moş, am putut să mă îndop pe cinste cu alţii. Cinstea mea a fost că după tradiţia americană, Moşul vine şi mănâncă cookies. La fel am făcut şi eu toată ziua. Dar pot să zic că au fost bune şi nu am mai prea mâncat altceva. Atenţie!, poate nu văd că veţi închiria costume de acolo! Au reprezentanţe peste tot, aproape. Mă simt obligat moral! Da.

O nouă formă de comunicare. Eu de curând a spus:”Gata! Renunţ la mess!” Şi bine am zs, că nu mai stau toată ziua pe el. Nu că aş fi stat vreodată. Doamne. Ce mă plictisesc frazele astea tip propoziţii şi cu aşa caracter, cât să nu se înţeleagă nimic. Şi să scriu cu dezgust din cauză că nu ştiu să scriu. Parcă mă străduiesc şi nu aş vrea să fac asta. D-aia nu ştiu eu atrage lumea. Ba că nu ştiu ce vreau, ba că nu sunt eu bun pentru voi şi desigur, voi pentru mine. Ăh.. nu-mi şedea mai bine să tac, să-mi fi zis:”Noroc!” – „Sănătate!” şi totul să fie bine. eu mergând în paralel cu voi şi.. nu mai ştiu ce vreau, că tare greu mi să ştiu ceva. Un nou paragraf soseşte.

Leapşă! Prima oară când primesc aşa ceva. Oare e cumva ceva semnificativ? Da! Simple Webdesign a reuşit să conceapă ceva atât de simplu şi atât de stilat. Cel puţin mie îmi place identitatea mea, după care pot fi recunoscut. Recomand de asemenea, cu toată căldura serviciile prestate de ei. Şi acum să vorbesc despre leapşă:

Moşul vreau să îmi aducă .. crezi că ştiu? Lasă-l pe Moşul să hotărască ce vrea el şi numai dacă am ost cuminte! De altfel, eu nu am nicio putere de influenţare asupra nimănui. Darămite la Moşul! Hai fie toate la voia lor, că timpul trece şi eu.. acum vine:

Cred că am ajuns pe punctul de a deveni o persoană din aceea pe care eu nu o plac. Mă uit deseori prin artticole.. şi zic:”Ioi. Ce mă enervează ăştia. De parcă eu nu aş şti alea. Sau alţii.” Am ajuns aşa?! Mă întreb doar. Dacă e adevărat, trebuie să-mi schimb ţinuta. Şi tot! Nu voi mai fi Răzvan. Ci al 2-lea prenume. Na’, în fine vreau să zic că oricine, dar absolut oricine are ceva de nelămurit: razvan et icosmo dot ro.

Dacă nu mai apuc să vă vorbesc: „Sărbători Fericite” şi „La mulţi ani!”.

Scrie un comentariu

Din categoria Selecta

Ploaie de râsete

 Tare mult mi-a plăcut să lenevesc. Şi uite că acum am zis:”Ho’, dar cum să fac una ca asta?!” Uite aşa, a aprut acest articol pe care vroiam să-l concep undeva mai departe, poate.. în Arad. Nu, e de ajuns şi aici unde sunt eu. În fine, să trec odată la subiect că mă încurc aici cu voi.

 Plecat am fost şi venit sunt. Bine, de Luni dimineaţa sunt venit înapoi. Am venit cu Intercity că îţi ia mai puţin din timpul ce-l ai la dispoziţie (24h) şi per final, mie nu îmi place să zic aceeaşi chestie de mai mult de 2 ori. Se pierde esenţa şi nu mai  zic cu acelaşi chef şi acele trăiri. Totuşi, ştiu concentra în atâta: „A fost bine.”  Însă sunt marcat de un singur lucru  şi anume: trenul motor. Acest tren motor sau ce-o fi, eşti în el ca şi pe o bicicletă ce dai în fiecare groapă de pe stradă. Plus că locul e atât de mic şi sunt unii.. cu înclinaţii de detectivi şi atunci se uită urât, cu ochii lor mari. Mai ceva ca şi la interogatoriu fără întrebări.

 Eu de când mă ştiu că scriu aici, adică din data de 26, sărbătoresc semnificativ această zi. Mă bucur. Da. Atâta tot. Eventual mai dau şi eu câteva lucruri ce mai pot îndulci cititorii ce nu mai lasă comentarii de .. cel puţin 6 luni (dacă o fi careva). Exact. În 26 s-auîmplinit 6 luni de la înfiinţarea acestui minunat şi înstelat blog. Amazing thing that changes the world. Nici nu vreau să mă gândesc că mi-aş putea petrece zile în şir aici şi tot scriind ca un nebun. De mi-aş face o carte, aş mai zice.. că doar m-aş alege cu un profit şi pentru satisfacţia mea personală. Eu tot scriam ca un bezmetic pe aici şi desigur că nimeni habar n-avea de mine, dar ele îs încă prezente prin Arhivă şi.. pline de greşeli şi de toate. Doar n-oi fi eu singurul care s-ar chinui să fie imperfect.

Plăcerea e de partea mea, când vine vorba de o poftă bună de râs venit din inimă. Să vedem cum pot fi eu împins să râd. Cred că .. mai trebuie să experimentez aşa ceva şi mai bine era să vorbesc despre cum pot fi făcut să tac şi să nu mă intereseze nici că mă înjuri de orice. Simplu. O dramă petrecută oriunde, oricând şi desigur, în orice mediu pentru a-mi fi prezentată (tv, live, povestit, teatru). Ploaia de râsete vine la mine numai atunci când am subiecte foarte atrăgătoare de dezbătut. Of, îmi piere cheful de scris numai din cauza că am de vorbit cu o persoană care e atâta de amuzantă şi ploaia de râsete pornită de Vineri seară, continuă încă. Mă întreb: „Când voi fi serios?”

Şi pentru că ploaia asta de râsete mi-a deviat toate gândurile, hai să trec şi prin Selecta, că de taaare mult timp n-am mai categorisit pe acolo un articol. Cine ştie.. poate mi se păreau toate a fi de Extra Selecta şi uite că de fapt puteam să le pun în Selecta. Ce mai contează astea, când declari că îţi pierzi cheful. E posibil să spunem aşa ceva? Mă gândeam, ca într-o bună zi să-mi aplic ideea de a băga întruna la articole. Fie ele şi scurte. Să văd eu până unde poate creşte un trafic. Elena Udrea e foarte căutată oricum. Ce-ar fi să inventez? Sau..ce-ar fi să zic că nu mă mai vreau?! Oricum ar fi, eu ştiu una şi bună: stai în banca ta şi întindeţi mâinile pe cealaltă.

Scrie un comentariu

Din categoria Selecta

Aer condiţionat

O maşină cu aer condiţionat. Instituţie cu aer condiţionat. Oameni cu aer condiţionat.
Aerul ăsta mie-mi dă bătăi de cap, pentru că rareori pot să-l respir în adevărata sa valoare(care o fi valoarea aerului?), pe care oricum nu o cunosc, fiindcă nu mi s-au oferit îndestulate ocazii. Şi ce-i mai rău pentru mine, faptul că mă apucă nevralgia, de la încăperi aglomerate cu tot felul de oameni care reuşeşc să înghită tot ce-i bun.

Mă apucă nevralgia. O propoziţie atât de des folosită, în săptămâna ce a trecut. Simţeam că mă sufoc, cu toate. Dar distracţia a fost prezentă mult şi bine, concomitent cu nevralgia. Şi dacă bine îmi aduc aminte, m-a apucat atunci când eram în parc (Sâmbăta trecută) şi mă dădeam pe anumite lucruri de divertisment pentru copii şi atrăgeam atenţia tuturor călătorilor din tramvai. Da! De acolo mi se trage! Şi răceala şi nevralgia. În caz că nu ştiţi, nevralgia e o formă de „durere de cap” intensă, caracterizată ca fiind apărută în diverse zone ale creierului, ce pot dăuna disconfort general. Un nebun! .. Şi când mă gândesc că vroiam să apar ca un nebun. Las’ că mai e timp şi totuşi trebuie regizat videoclipul.

Aer. Dacă nu am aer în Instituţie atunci mă înarmez cu şerveţele umede, care să poată să mai dreagă din grosolăniile aerului prezent. Ce bine e să ai faţa curată şi să poţi gândi cum trebuie, nu influenţat de aerul cel nepotrivit. Bun. Observaţi deseori cuvântul „Instituţie”. Probabil că ştiţi la ce mă refer. Oricum dacă nu ştiţi, atunci o să vă introduc în d-ale „profilurilor” şi să vedeţi ce sunt şi cum sunt. Bine, e clar că nu aveţi de unde ştii totul. Totuşi, aştept cu nerăbdare oamenii care au timp de donaţii cu sumă înapoiată, în valoare de 10 Euro, pentru America. (Nu, de fapt e doar o carte, ce vorbeşte doar despre mine şi alţi n oameni.) Ce-i interesant, faptul că această carte care o voriam eu, costa 30 Euro şi după numai 10 zile s-a făcut în 10.

Să vă ataşez acum câteva fragmente din acea carte, care e doar despre mine.. cică.

Agreableness
Openness Score
Personality Report Chapter 2
Thouroughness Score

În rest, ţin să zic că nu-mi place aerul închis. Aerul pe care lumea îl dă şi e negru de fum, mie-mi displace. Totuşi azi e o zi grea (am mâncat cu o atâta poftă exagerată, încât simt că explodez) şi aerul contează acum pentru mine. Probabil că o să ies până afară, aşa, să mai simt şi eu un aer necondiţionat de toate. Totuşi, de la anul o să fie posibilă comunicarea cu mine prin: „neconfigurat„.

Atât de zis, atât de făcut. Probabil că o să fie totul bine şi nimic n-o să iasă rău. Deci suntem condiţionaţi de aer şi în special eu. Data viitoarefaceţi bine să aveţi aer proaspăt, ca totul să-mi fie clar. Mie şi vouă.

*Special pentru Vanesa, care desigur că a rămas la un moment dat impresionată de „Trandafir de carne” şi care mai apoi m-a pus să o văd pe al ei profil şi tot mai apoi să comenteze şi să-mi spună: „urâtule”, după ce că era o poză aşa de „kiki”(stai, că nici nu ştiu cum se scrie). Ui’ poza din târg. Păcat că nu se poate şi mai mic să apară scrisul.

Scrie un comentariu

Din categoria Selecta

Lenea-i soră cu noi? De când?

De data asta chiar a trecut mult timp. Mă învăluie care mai de care probleme şi înerc oarecum să trec peste şi uite.. uit de Jumară. Nu e vorba că uit, ci doar faptul că nu sunt într-atâta de liber, încât să mă dedic  3 ore din 24. Chiar şi acum, pus pe fugă încerc să termin în concluzie acest articol. Chiar vroiam să vă pun iar un articol „Just to be in English”, numai că am spus că nu se merită, din moment ce americanii nu stau aici mai mult de câteva secunde. Nu au timp, precum nici noi nu avem de orice.

M-a amuzat un italian curând, adică tocmai ieri, când a furat din supermarket CD-uri pentru iubita lui şi a declarat frumos faptul că: „Dacă şi românii fură la noi, eu de ce nu aş putea face la fel?” No’, stai  mambo italiano, că aici la noi e mai grav dacă furi. Acolo la voi nu e nicio problemă, că nu vă pasă de pagube m(i)ajore care oricum sunt recuperate prin alte căi. Şi să fim serioşi.. acolo nu sunt bogătani? Nu mai vorbesc despre ei, că doară nu mă interesează conflictele astea externe şi mai ales atunci când sunt pus pe fugă, de îmi român doar banii de bilet. „Am să te iau cu mine, dar n-am bani de bilet.”

Lenea asta ne omoară şi la nimic şi la nimic. Dăm noi vina pe lene, când de fapt ea nu îi de vină, din timp ce noi suntem cei care hotărăsc ceva. Aşadar nu ştiu lenea asta, de mă va mai putea stăpâni în curând, căci am de gând să o .. linşez. Bun, timpul mi-e expirat şi încerc să las totul aşa, până când ajung o dată să nu mai fac totul pe fugă. Oricum, ne mai vedem. Poate şi cu ceva surprize.

Scrie un comentariu

Din categoria Selecta