Definirea consimţământului anual

Confirm că uneori nu găsesc gara potrivită cerinţelor mele date de o situaţie. Motiv pentru care am nevoie de îndrumări, în ciuda numeroaselor acte ale mele de orgoliu.

Am transpus aici o idee care a venit tocmai din ceea ce s-a întâmplat azi.  Ce bine sună titlul articolului. Parcă ar fi un act cu valoare nesemnificativă. Cine ştie..probabil că într-o bună zi, va reprezenta ceva pentru mine. Nu că acum nu ar fi să fie.

 

Zis-am eu că nu mă pot stăpâni în privinţa unor decizii. Ba îi aşa, ori îi altcumva. E bine că fac şi asta, pentru că altfdel cine ştie ce ar ieşi. O harababură şi întorsături de situaţie peste care nici Buddha nu poate interveni. Să presupun că aşa trebuie să fie cusurul şi că sunt privilegiat în toate cazurile. Dacă n-ar fi aşa, n-aş mai fi presupus. Aş fi zis adevărul pe care-l consider eu. Idei bune, tâmpite şi inutile se găsesc şi vor fi găsite de acum şi până când „Definirea consimţământului anual” nu îşi va avea locul printre voi. Nu pot exclude faptul că odată şi de două sau mai multe ori vă părăsesc. Dar îmi iau un angajament anual faţă de voi, de mine şi de.. un surplus de fericire adus câteodată din acest mijloc de comunicare cu efecte pe care nu le poate răspândi decât tot în lumea reală.

 

Să crezi că mi-e greu să ştiu că deseori dau pe aici o vorbă, care câteodată mai bine n-o ziceam. Ştii.. se spune că unii oameni nu se pretează la alţii, cu diferite generalităţi. Ei bine, vine aici în contradicţie altcineva şi spune:”Oamenii intelgenţi se pretează la orice.” Sunt sigur că nu sunt inteligent. Şi mai presus de atât, un om care nu se sinchiseşte să îşi dezvolte aptitudinile, relaţiile sociale, cunoştinţele cât şi viaţa în larg. Al urmei urme, doar trece timpul precum n-am văzut noi în altă viaţă. Uite, iar am ajuns să spun lucruri tâmpite, în detrminetul celor: „Gndâeşte croernet şi fi peritnent. Viţaa e un amlgam de cunvite şi întâplmări.”. Mă rog, iar am greşit aici, fiindcă nu am reuşit să spun de fapt:”oai ce m-or intimidat handicapatii aia d prosti si nebuni de oameni  sa-i omor si sa le tau capu! oai ce ii urasc.futai stalin si cine io facut p ei d projti sa i fwut in gura d handicapatzi”. Da. Scenă vulgară, la care m-am chinuit să deprind câteceva din limbajul bun al unora. Când mă gândesc că şi mie îmi e greu să scriu unele cuvinte întregi.

Eu sunt de vină pentru tot. Îmi asum vina. Cum doamne, să nu ţi-o asumi, când ştii că eşti de vină?! Rostul acestei fraze?: „A introduce într-un înveliş de aluat, de carne, de legume etc. un preparat culinar, pentru a pregăti anumite mâncăruri.

 

La mulţi ani! (5)

38.46%

Sănătate. (6)

46.15%

Bani. (0)

0.00%

Tot ce îţi doreşti. (2)

15.38%

Am şi o altă urare. O specific. (0)

0.00%

Acest paragraf arată ceea ce mi-aţi urat voi mie. 13 voturi numai bune pentru un număr perfect, al unei zile în care superstiţia să domine. Nimeni n-a avut nicio urare la vremea respectivă. Adică o altă urare care să mă încânte. Aţi ales „La mulţi ani!”, lucru dovedit de o persoană din Instituţia în care mă desfăşor („Ce ai Bar? Atâta râzi, că o să trăieşti o sută de ani! Îţi spun eu! Aşa distrat eşti.) şi probabil şi de faptul că o să îmi pot prevesti cândva moartea, în sensul că sunt apt pentru aşa ceva, din moment ce am putut asista la una live, cu o persoană de 90 de ani. O să reuşesc poate să trec suta. Poate e foarte relativ. Un singur cuvânt şi uite unde putem ajunge. 

Sănătatea primează! Nu trebuie să trăiesc atât de mult, cât să fiu sănătos tun. Dragilor, la ponderea mea de jumări şi dacă voi continua aşa, o să mi se reducă la un sfert acea prezicere. Cred şi eu din Ianuarie că o să reuşesc să scap de ceva plusuri. Mă bucur că şi voi ţineţi în egală măsură la sănătate, că doar de aceea aţi ales-o.

Banii reprezintă 0 procente. Bine aţi făcut. Banii ăştia-s tare răi!

Tot ce îmi doresc nu poate fi îndeplinit. Da’ e bine şi că aţi reuşit să votaţi aia.

 

Hai să vorbesc (atenţie!, la sfârşitul articolului am introdus noi notări. Apeşi pe ceea ce crezi tu că defineşte articolul.) despre o viitoare carieră în vis. Mic fiind, mi s-a spus că voi fi un preşedinte al ţării. Bănuim noi(toate relaţiile care ştiu despre istorisire), România.  „Îţi spun eu! Tu o să fii preşedintele ţării!”

Nimic neobişnuit să spui cuiva, din ce ai văzut într-un vis. Plus că o continuare a lui în anii următori, nu duce la altceva, decât să ai o convingere că aşa va fi. Chiar dacă  în visul persoanei şi mai apoi transmis ţie.

Pe măsură ce cresc, am parte de diferite ocazii banale, unde sunt apelat cu:”Ni la ăsta , preşedinte!” sau „Tutu, tu o să fii preşedintele ţării!” şi „Ai stofă de cineva cu simţul dreptăţii.”.

Adevărul e că eu am un fost (schimbaşi ordinea) caz special în viaţa mea şi a multora, care nu trebuie comemorat. Însă simţul meu al dreptăţii răbufneşte din cele mai adâncuri predispute la alte situaţii asemănătoare. Ce-mi mai trebuie? O am până şi pe Elena Udrea în listă. De fapt, pot pune orice politician, pentru că doar nu e greu să adaug orice. Numai bine îmi merge cu aceste relaţii inexistente. O să ajung cândva, ceva. Poate.. un secretar de stat, că şi eu sunt cu tentă negroidă. Am ajuns în faza în care va trebui să mă fac precum cel cu pantomima. Adică alb. Multe se pretează câteodată, ca să ajungi undeva.

 

Dacă mie îmi place drama, e evident că ştiu să o intensific în şi din orice. Articolul trecut vă prezentase un scurt moment întins pe câteva zile, un moment de „Solicitarea a fost trimisă. La revedere!”   Îmi place să .. pardon, mi-ar place să fac şi eu precum cei din Franţa. Ei joacă pe canalul de muzică clasică un mic moment de teatru. Se pun în diferite posturi ale unui nebun. Totul regizat, mi-ar place şi mie o astfel de experienţă. Până la urmă cred că voi face nimic, cu privire la visul ăsta.

Revenind, cred că acest articol e imperfect în a prezenta definirea consimţământului anual. De aceea am şi ales să spun despre unele, despre altele.. pentru a-mi demonstra utilitatea.

 

Doamne scurt e articolul ăsta, că ajungeţi să faceţi trei lucruri, dacă nu vă ocupaţi cu cititul acestui blog fără coerenţă şi pertinenţă. Eu am reuşit să aspir în jumătate de oră, cât aş fi vizitat alte bloguri, pe care oricum nu le vizitez. Site-ul ăsta tată şi atât. Deci pe această cale de comunicare şi de definire a consimţământului li simtământului, declar că :

         voi scrie în continuare până când acest act anual nu va mai fi prezent

         îmi cer scuze faţă de voi că v-am minţit, spunând că vă las

         ştiu că voi n-aveţi nici măcar o treabă de ceea ce fac eu şi cum mă manifest

         îmi cer scuze dl.-ui redactor-şef, prieten pentru că am reuşit să-l disper, cândva

         voi mai scrie articole despre moarte, dar anul ăsta nu mai particip la altele (deşi unele semne au rămas suspendate, aşteptând continuarea)

         încerc să mă schimb şi aici şi în realitate (în special fizic. Dă-l încolo de psihic că la noi în România nu se cere.)

         presimt prosperitatea socială

         aştept să vină următorul act conferenţiar/confidenţial

         sunt două acte: unul de consimţământ şi unul de simţământ (ăsta ultimul nefiind precizat, neştiindu-l)

 

În continuitatea continuării mele, sunt sigur că măcar unul din voi va apăsa pe:”plictisitor”, trei pe „I disagree” şi cinci pe: „Distractiv”.

Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria Special

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s