Pământul alb şi picioare brie

O!, dragă dar ce era să uit de ultima lună din an. Mă gândesc să mă duc în Tahiti, acolo unde-i cald şi să scap de frig. Cel puţin asta aş vrea, de aş putea. Mă mulţumesc şi cu faptul că nu ştiu umbla cu noile încălţări sau că o să fiu o dată plin de zăpadă. Mi-e cam greu acum, dar vreau să trec la subiectele mele preferate şi morbide, însă au legătură cu ziua asta. Nu?! Doar şi ‘ăi vechi, de pe vremea lui 1918 ştiau că trebuie să lupte pentru ceva. Uite ce interesant e.. se pare că nu suntem singurii care avem ziua de 1 Decembrie ca zi oficială. Şi mai mult avem:

  • România: Ziua Naţională
  • Republica Centrafricană: Ziua naţională. Aniversarea republicii
  • Ziua mondială de luptă împotriva maladiei SIDA.

No’ acuma alegeţi la care marş mergeţi. Pardon, la care manifestaţie vreţi să mergeţi. Aveţi de unde alege. M-aş duce în „Centrafricană”, dacă ar fi după banii pe care i-aş avea. Totuşi, nu-mi stă bine acasă cu musafirii? Mai trebuia să pun acolo un punct şi anume o sărbătoare .. ca în oricare altă zi dedicată sfinţilor. Am zis că e suficient atâta şi nu vă mai trebui alte informaţii care oricum devin plictisitoare la un moment dat.

Vreau un PS2 că s-a deschis un magazin de închiriere jocuri, exact lângă magazinul alimentar. Grea alegere de făcut. Eu ştiu că mă desfăt cu mâncarea şi sunt „desfrânat”, deci PS2 ar fi o soluţie bună ca eu să scap de mâncare. Doamne slab pot fi. Adică doar picioarele mele sunt slăbănoage, de unde vine şi termenul de „brie”. Am de învăţat mult şi porcul nu se îngraşă în ajun. Dacă mă consider porc, eu mă pot îngrăşa. În sensul că voi creşte atât de mult la kilograme, încât o să zică lumea că-s porc, dacă aşa mi-am sugerat.

Hai să vorbesc şi despre partea mea, că tare mult îmi place. Ceva tot de-al meu. Delicios de tâmpit, fără relaţionare şi morbid. Era Joi şi veneam acasă de la Instituţie. Apar prizonierii din localitate, doar câţiva, pentru a ajuta Crişul Repede a fi curăţat de gunoaie. Au venit cu sapa-n spate şi mie şi unei colege ne ziceau parcă în cor: „Ceau.” Ne-am dus rapid să .. nu dăm bir cu fugiţii. Liniştit plecând mai târziu către o altă locaţie, trec pe lângă: un magazin ce vinde inscripţii gravate pentru cei defuncţi şi la 3 paşi de acel magazin îmi iese în cale o doamnă cu drujba în mână, venind după mine. Îmi sună cam aiurea să se plimbe cineva cu drujba pe stradă şi să simţi că parcă ai fi urmărit. Nu, nu sunt paranoic ci doar precaut. Mai mult, ieri am văzut unul pe biciletă şi era mascat. Pot şi eu să îmi trag o mască pe faţă şi să merg aşa pe stradă? Precis că o fi fost participat la vreun jaf. Dar pedala ca un nebun pe bicicletă. Sincer nu ştiu ce să cred, fiindcă oricum totul e o tâmpenie şi mai apoi o să aflu ceva veşti nu prea bune.

Răzvane, Răzvane.. unde ţi-e Vidra?

RĂZVAN

(năvălind)

Apără-te!…

                                                                         VIDRA

(descoperindu-şi faţa şi punându-se între amândoi)

Nu, Răzvane!… N-ai cu cine!… Nu te bate!…
 

Nu mă bat dragă Vidra, dacă îmi spui. Chiar de foarte multe ori am iscat mici conflicte ce şi-au avut ca motiv: nervii altora şi neastâmpărul lor. Ce bine e să vină careva să te îndemne să-i laşi în pace pe .. proşti. Ooo, dar cu câtă pasiune mă ştiu eu certa. Numai că nu e cazul să mai fac aşa ceva, din moment ce nu sunt motive concrete. Ce ştiu eu foarte bine să fac e să enervez omul (dacă mă enervează şi el) şi să-l fac să spună tot ce poate despre mine, prin simple.. enervări. Şi e un motiv foarte bun să scapi de o persoană. Îi zici că ţi-a adresat injurii şi chiar dacă eşti conştient că tu ai provocat persoana şi a spus totul la nervi, poţi profita din asta. Adică.. de ce nu?!  

 Precis că ştiu să merg cu bobul. Aştept să folosesc maşina cuiva (interesul primează la toţi) şi bobul cuiva şi să mă distrez o zi întreagă la munte. Ce-mi spune o persoană: „Iar eşti îmbrăcat ca şi contabilul-şef de la Hidişelul de Sus?” Ce-i mai fain că amplasamentul e în acea localitate şi mi-ar prinde bine, dacă aş şti că se câştigă bine, să merg acolo. pe o perioadă determinată, de aş avea timp şi lene şi mai ştiu eu ce implică.

Ştii cum îi cu asta? Bine că eşti la stat. Depinde şi cu colectivul. – probleme din viaţa cotidiană a fiecărui om ce lucrează cu oamenii căpoşi la sănătatea lor. Eşti bun până când poţi să lucrezi, după aia nu mai eşti bun. Ce te interesează statutul unui alt om?

 

Pământul alb şi picioare brie.. numa’ bine de împărţit la ferie. 

 

Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria Extra Selecta

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s