Câteodată treci nepăsător pe lângă cei cu adevărat puternici

Deseori, toţi suntem puşi într-o situaţie din care simţim că nu mai avem scăpare. Da, e o disperare care parcă mănâncă totul din ceea ce a mai rămas, ca tu să poţi face faţă şi aştepţi ajutor venit din partea altora.. dar care întotdeauna întârzie din diferitele cauze ce pot apărea. Dacă vreau acum ca totul să devină melancolic, mă gândesc la diversele situaţii în care simţi pur şi simplu că nu mai vrei să lupţi pentur ceva, care poate e un lucru atât de banal. Din câte ştiu eu, ceva poate părea banal mai apoi, doar din momentul în care ai experimentat acel lucru. Probabil că eu greşesc zi de zi, la modul în care eu percep anumite lucruri. Poate că totul e o normalitate şi mie nu mi se pare. Bun. Salvarea asta vorbim despre ea imediat, după ce zic de campania aceasta împotriva discriminării etniei rome. Orice ne poate sensibiliza ca mai apoi să înţelegem că nu contează aproape orice, pentru a duce o viaţă fericită.

Discriminarea se învaţă de acasă


Dacă acel copil nu l-ar fi avut prieten pe rom, cu care bine se poate observa că i-a făcut o oarecare plăcere în joacă şi a contribuit la o bunăstare a celor doi, poate că totul era aproape pierdut. Nu este cazul meu să cunosc astfel de personaje, însă peste tot dai de câte ceva care sigurat te lasă cu inima frântă. Cazuri peste cazuri şi noi trecem pe lângă ei cu nepăsare.. ce sunt ei? Nişte romi! Rom să fii, că parte n-ai, din bucuriile vieţii! Rareori puteţi observa un secretar general al României să fie rom sau un doctor de elită sau mai ştiu eu ce. Ei sunt privaţi de libertatea de a alege. Ei sunt conduşi de noi, de părinţii lor.Cu ce e vinovat copilul acela, că a nimerit într-o familie de romi?

Se zice că e totul: „Cum ţi-a venit norocul.”. Nu, nu e aşa. Nu e vorba de noroc sau de altceva. Pur şi simplu ai nimerit acolo. Cine zice că dacă eu acum eram născut în Olanda(Welkom bij orange), nu puteam fi la fel de bun tot în acest domeniu. Cine ştie, poate aş fi ajuns cineva mult mai important. Poate că totuşi aş fi fost un nimeni. Unde te naşti.. nu ştii. Ce vei fi? Nu ştii, dar poţi decide asta. Acces la educaţie trebuie să ai şi la prieteni! Bine, aici nu vorbesc mai multe, că deşi eu sunt puţin bronzat, poate că mă consider uneori ca şi într-un caz mai special, al acestor minorităţi. În sensul că nu profit din plin de timp şi sunt o pierdere de timp. Da, primul pas ce l-am făcut e raţia scăzută de ore petrecute-n şir la această „Sticlă colorată”, care nu face nimic altceva decât să mă prostească şi să-mi consume nervii. Nu ştiu, voi nu aţi simţit că sunteţi părăsiţi din toate părţile şi nu mai vrei alt mijloc de comunicare? Fie, nu sunteţi voi aici să trăiţi cu mine şi de-ale mele. Nu-i aşa?

Noi europenii, probabil suntem mai deştepţi decât americanii, din cauza că ei au un os

O caracteristică specială a craniului americanilor, citeam undeva mai zilele trecute, este prezenţa osului epactal sau os Incae, în zona occipitală. Prezenţa acestui os, continua savantul, se datorează unei persistenţe a suturii transversale occipitale care se închide de obicei în timpul vieţii uterine. Prin urmare, este un semn al dezvoltării întârziate, un indiciu al unei rase inferioare.

Henry Miller- „Tropicul Cancerului”, o carte distribuită de Cotidianul. Ar trebui să îmi fie ruşine că e atât de bună şi eu încă o citesc? V-am dat un fragment din ea, adică acea poză cu primele pagini din ea. Ceea ce e la început, are o continuitate pe parcurs, dar mai apoi se axează pe lucruri serioase. Da, ăsta nu a fost un citat de al meu, ci de al lui. Deci el fiind mort, nimeni nu îl poate acuza de .. diferenţe rasiale. Da. Aşa facem noi. Un copilaş cu pielea de cafea şi noi zicem că nu merită nimic. Ce a făcut el atât de rău, încât să reacţionăm aşa? Să ştiţi de acum încolo, că voi aveţi probleme cu romii needucaţi şi iresponsaibili de faptele pe care le comit. Problema nu se concentrează asupra copiilor. Totuşi e inevitabil de a observa cum .. numărul lor creşte zi de zi. Noi trecem pe lângă ei cu nonşalanţă şi uite.. ce vom deveni curând. Oameni printre oameni.

Simt nevoia să fiu tratat regeşte. Nu de alta, dar la zodiacul din revista de bucătărie, mi-a recomandat o mâncare japoneză. Eram singurul de pe pagină care cred că avea doar o scoică mică, de mâncat. Pe când ceilaţi aveau farfuriile pline. Bine că pe mine mă ţine toată lumea la regim şi nu de oricare: regim la vorbe, la fapte, la relaţii interumane şi atunci eu normal că nu sunt mulţumit. se mai întreabă lumea: „Dar ce ai?” Zâmbiţi, vă rog. Aşa… trebuie să dai întotdeauna senzaţia că totul este bine şi nimic nu e în neregulă.

Anunțuri

3 comentarii

Din categoria Extra Selecta

3 răspunsuri la „Câteodată treci nepăsător pe lângă cei cu adevărat puternici

  1. Mira

    Ai dreptate Razvi in legatura cu copiii romi, dar, asta e:D…fain fain… :bv::D

  2. Edith

    Deci sincer ai o PERFECTA dreptate cu ceea ce ai scris mai sus. Super tare

  3. Camelutza

    Cel cu copii romi este chiar trist, de parca nu am fi tot oameni :oh:

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s