Zi de 13, cu aerul de ieri

Notă: Din cauza timpului meu, unde în celălalt articol îmi exprimam faptul că nici pentru mine nu mai am timp.. ei bine, s-au modificat toate lucrurile. Astfel să nu rămâneţi surprinşi de textul de mai jos. Plus că am făcut multe omiteri, din cauza neconcordanţei mele şi a timpului. Tot vă zic eu în ce a constat distracţia mea de ieri.

Eram aici, în faţa monitorului şi vorbeam despre o ieşire în oraş cu alţii, dat fiind faptul că era ziua oraşului. Eu am refuzat orice contact vizual cu alţii, din diferite motive. L-am văzut şi pe Băsescu. Era la vreo 3 metri de mine, dar nu am dat mâna cu el. Ştiţi de ce.. într-o zi o să ajung preşedinte. Convingerea asta se adevereşte zi de zi, prin extraordinarele aprecieri realizate de trecători, cu privire la „cât de bine-i stă la ăsta” costumul..oricare ar fi el. Obişnuit sau nu. Bun, dar ce contează acum vine. Sau aşa cred.

Aşadar împins de toate şi de bani recurg la cea mai agresivă formă de a pleca în oraş şi anume.. aceea de a părăsi PC-ul. Apropo, că tot mi-a venit această prescurtare, să ştiţi că ieri am primit un CD de la PNL. Erau pe centru şi ne explicau valorile. Noi eram ocupaţi cu statuia lui Lazăr deci,nu aveam nevoie de sfaturile lor. Că n-au venit să vadă descoperirea. Bun. Ajung cu un întreg grup de prieteni şi alte cercuri ale familiei şi ne surâde ideea să ne dăm pe vreun fel de „Top Roll”(ăia din Dâmboviţa precis ştiu, că de acolo sunt.) care te-nvârte până se termină tura.Stau la coadă, oamenii ne împingeau cu nerăbdarea în balustradă şi era să rămân cu un picior afară şi restul corpului la aşteptare. Bara aia se va rupe într-o zi. Nimic mai mult, mă urc şi încep mai apoi să râd de atâta adrenalină. Picioarele crăcănate dansau precum mă învârtea maşinăria, iar publicul era încântat şi dornic şi el să participe într-un număr mai numeros. Clar am fost atracţia zilei. Un nebun, ce dă cu picioarele şi stă cu ele crăcănate să le arate tuturor. Dar mau durut fesele mai apoi, că trebuia să ţin strânse picioarele, să nu ies din scaun şi să mor. Aveai o siguranţă..că doa asta m-a făcut să râd şi să nu mă speriu. Eram singurul care râdea şi ceilalţi care strigau. Înfiorată şi distrată a fost lumea. De când cu Aqua Magic, clar am căpătat o mai multă experienţă în a nu-mi fi frică. Cu barca marinarului m-am dat, ridicându-mă cine ştie câţi metrii şi credeam ca nu mai pot de picioare. Îţi tremurau involuntar. Tuturor ne era aşa situaţia. Dar noi ne dădeam, că doar de aia am plătit.

După distracţie şi mâncare, continuasem cu „Casino”. Prin Lotus Market la vreo 2 noaptea eu mergeam în casino, să joc şi eu de 10RON că ştiam că nu voi câştiga vreodată. Dar erau câteva şanse, însă eu unul.. nu dau banii pe degeaba. V-am zis cât de avar sunt? MultigaminatorCheltui zilnic bani. Oricum pe mine mă surprind unii oameni. 1000RON să-i duci pe apa Sâmbetei, pe ruletă, doar fiindcă nu i-a ieşit ştiu eu care număr. Asta nu e tot. 40000RON a dat unul, ca să îi piardă pe toţi, după ce a stat cca. 10 ore la jucat. Aoleo, de-mi dădea şi mie din banii ăia, cred că le făceam aici reclamă pe 2 luni la matrimoniale. Şi eu aveam un joc preferat: „Rollercoaster”, dar preferatul tuturor era: „Lucky Lady Charm”. Automatul din imagine avea o aşa o „foame de bani”, încât pur şi simplu îţi dădea senzaţia că îi cere „stomacul” mâncare. Incredibil câţi bani poţi pierde la aşa ceva. Noroc că ăsta-i Multi gamer şi dacă vezi că nu câştigi la unul, sigurat câştigi la alt joc. Depinde nu de noroc, ci de cum lucrează aparatul. Sunt şi şanse să câştigi şi triplu decât ai băgat, poate chiar şi pentru acea sumă modică. Cu ce-am rămas eu?

Am aflat că pe chelner/casier îl cheamă „Ghiţă”, care nu-şi îndemna oamenii să nu-l mai aştepte la portiţă, adică la casino. Pierdeau săracii pe capete. „Wie gehts?”.. aşa credeam eu că-l strigă pe om. De fapt era:”Vi Ghiţă?”. Îţi distrugi degetele, dacî stai mult cu mâna pe acel mâner ajutător. Numai să tot dai „Start” şi te dor degetele infernal. Sau poate doar pe mine? Preferaul meu joc rămâne oricând: „Bingo.”

Unde-am vrut şi unde sunt. Mai jos e articolul ce trebuia să fie. Diseară vă uitaţi să mai vedeţi şi voi câte ceva.. Mulţimea, că nu prea poţi vedea altele. CAMERĂ

_______________________________________________________________

Greu mi-a fost data trecută, pentru mai ştiu eu cine sau ce. Ce mă surprinde într-atâta de mult, e că.. nu aţi prea zis nimic la ăl de jos articol. Cum şi mie mi se pare că trebuie să reintru în rând şi nu cumva să am un post pentru 13(uu..superstiţioşilor)..îl am azi pentru 12. Oficial, azi e zi de 12 Octombrie unde eu şi cu voi.. vă voi (las’ că sună bine) introduce într-o lume a istoriei florilor cu care m-am jucat din plictiseală, la evenimentele la care am luat parte. Dar nu e orice eveniment, că doar o singură dată se petrece pe an. Aici la mine sau în Spania sau chiar şi în Papua Noua Guinee.

Precum ziceam şi tot zic şi continui.. această zi de 12 e una specială. Bine-bine, dar despre ce e vorba şi ce atâta tevatură? Hm.. Hai să „surfăm” pe Internet şi să găsim informaţii.

„Momente de eroism, de dragoste de ţară s-au petrecut în zilele crâncenelor lupte pentru eliberarea ţării de sub dominaţia fascistă. La 12 octombrie 1944, oraşul a fost eliberat de către trupele române şi sovietice care primiseră şi concursul larg al populaţiei de prin părţile locului. Azi Oradea este unul dintre marile metropole ale ţării, cu largi perspective de dezvoltare. „(..)

Bun… Deci azi vin o droaie de muzicanţi(Am aflat şi o deosebire dintr „muzicant” şi „muzician”. Nu neapărat poate îngloba pe toată lumea într-una sau altă categorie. Când cineva zice: „Eu sunt muzicant şi vin la nunta ta pentru 5000 de euro.„, înseamnă că nu are vagi cunoştinţe şi deci nu e un talent(înnăscut..?). Pe când un muzician e cu totul altceva.) ca să ne încânte urechile la maximum. Cine vine? Păi ştiu doar că poposeşte Dj Fly Prroject mâine şi ne va lăsa cu impresii. Dar eu tot nu merg. Spune-se că e o premieră naţională în România la Teatrul de Stat Oradea. Tocmai la noi să fie această onoare prezentă? („Iubire de clovn”, Sâmbătă de la orele 19. Un spectacol de stradă cu de toate. )

Distinsul şi onoratul „Aurel Lazăr” a primit în dar de la un club de aici o statuie pe care eu am reuşit să o văd încă nedezvelită. Atâtea oficialităţi şi atâta importanţă acestui eveniment s-a alocat, încât mie-mi venea să leşin de frumuseţea florilor din împrejurimi. Nu, nu sunt alergic.. dar eu le scăpam de petale. Pe ele, florile. Mie întotdeauna mi se întâmplă să nu mai pot face una sau alta. Aşa că rămâne totul precum vedeţi. Şi singura poză ce v-o dau, că ea e cea care s-a salvat din multitudinea de 54, după incidentul de „Low space disk”.

Statuia dezvelită AltaAlta2

Statuie nedescoperită

Anunțuri

6 comentarii

Din categoria Extra Selecta, Special

6 răspunsuri la „Zi de 13, cu aerul de ieri

  1. tare poza cu fantoma de la opera. apreceiz dinamica textului, esti un viitor „jeg” al oradiei(http://jeg.ro/) de care nu putem decat sa fim mandri.

  2. Nu. Nici vorbă. :ce?: Eu sunt un om neimportant. 🙂 :mda: Nici nu am vise măreţe. :wehee: :-h

  3. Mira

    Fain articol, nu esti normal Razvi… :)) 🙂 :bv: 😀

  4. Uită băi că atâta copiere după mine te ajută la ceva. Şi nici nu vreau s-aud obiecţii. Acuma c-am lăsat un comment cu link, aştept hoardele de vizitatori.

  5. Jos labele de pe pijamaua regală, băi, că n-ai murdărit-o tu cu ketchup, da?!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s