În orice întâmplare, trebuie să fie un haz..chiar şi de necaz

Bine ţin minte sau îmi joacă mintea feste? Nu, cred că ştiu foarte bine ceea ce am reţinut. Nu atunci când trebuie să răspund pentru ceva. Fie.. ştiu că data trecută şi nu numai, v-aţi speriat îngrozitor de ciudăţeniile pe care le-am scris şi m-am decis să nu mai intru chiar atât de mult în detalii, că doar vă speriu şi vine bau-bau. Sincer.. mai bine aveţi grijă de voi, pentru că şi scutecele-s scumpe. (Precum eu le port, purtam şi le voi purta..) Chiar şi data trecută vă spuneam conflictele între titluri şi mintea mea. Acum spun că titlul era:”Ceva pute„, dar în urma a tuturor întâmplărilor realizate în câteva ore şi după experienţe neplăcute sau mai bine zis „momente” neplăcute şi suprapunerea cu altele mai bune, m-au făcut să schimb titlul ce „puţea”, cu un altul ce sună mai bine. Şi e mult mai amuzant. Dar să revenim la ale mele, înainte de a trece la ale noastre.

Îmi e uşor să trec de la o stare la alta. Eu detest şi în acelaşi timp îmi face plăcere să trec din melancolie, stres, ceartă şi ce o mai fi, la ceea ce era dinainte. Adică din starea rea, înapoi la cea bună. Bambilici? Nu ştiu.. depinde cine/ce/cum se joacă cu mine. Poate că stările astea sunt prea bune a fi împărtăşite cu oameni ce nu au de-aface cu ele. Ce vorbeşti? Nimic, doar îmi exprimam părerea. Care totuşi nimeni nu mi-a cerut-o. Aşa-i?

Bun. Vă prezint aici, în rândurile de mai jos ce urmează.. un scenariu de întâmplare prostească şi totodată hilară(Oare nu cumva aş vrea să aleg ambii termeni, ca fiind unul singur?) în ceea ce priveşte acţiunea întâmplată.

Dispensarul

Personajele participante în acest episod sunt:

  • O altă doctoriţă, faţă de cea centrală.. pe nume: „Doamna (Gr)Avidă.”
  • Doamna moderno-‘napoiată
  • Fetele din „Casa Minunată” – cea mare:”Necoapta.” şi aia mică:”Hi-hi girl.”
  • Femeia cu pruncul mic insistent
  • Cele două +1 cunoştinţe ale doctoriţei (bunică, fiică şi nepoată..)
  • Doamna zâmbăreaţă ce tare mi-a plăcut de ea
  • Domnul ce l-am confundat cu extratereştrii

Alte personaje mai erau.. neînsemnate semnfificativ(..), dar eu ştiu că pe parcurs vă dau şi informaţiile necesare. Că mi-au plăcut şi persoanele alea.

Aşadar totul se întâmplă într-un dispensar, cu o încăpere mică, un salon unde toţi aşteaptă cu entuziasm şi nerăbdare intrarea în cabinet şi scăparea de sub presiunea ce era creată în întreg salonul. Impacienţa se dezvolta cu o rapiditate crescândă în timp şi totul părea a nu se mai termina vreodată.. precum mai demult alţii stăteau la cozile de.. cu ce or fi vrând ei să umplu spaţiul acesta. Nimic nu îţi mai dădea speranţa că vei putea ajunge la „Dna. Doctor”, pe nume Doctoriţă şi parcă totul se afunda în excesul de nebunie plăcută într-un moment de exasperare. Clar.. eşti supus unor chinuri infernale, în sudoare şi nervozitate..între oameni pe care nu îi ştii şi unde nu îţi mai ştii rândul, pentru că totul începe să o ia razna fiindcă Doctoriţa nu se ştie mişca mai repede, ca tu să îţi termini problemele şi să pleci liniştit din acea clădire ce parcă te reţinea cu orele, zilele şi care îţi crează o dependeţă de stare atroce vremurilor tale.

Ora 17. Intru în salon, înconjurat mai apoi, doar dintr-o singură clipire de ochi.. de 20 de oameni. Nu salut, doar mă uit pe pereţi. Totul începe să pară un eveniment nefericit, pentru faptul ce-l ştiam şi-l preveneam încă dianinte să ajung acolo. Nu mă interesează feţele prezente.. nici măcar de o fi cineva cunoscut, pentru că eu sunt demoralizat de masa de oameni prezenţi şi de orele petrecute de alţii-n salon.. poate chiar şi pentru o adeverinţă. Of, ce mult pot exagera şi dramatiza câteva ore ce s-au petrecut parcă cu zilele.. Nu-i nimic. Răzvan are să vă facă să şi râdeţi. Imediat, în paragraful următor.

Mă aşez cu multă răbdare ce am căpătat-o prin simplul fapt că era încă un loc disponibil şi mai ales pentru mine.. că doar o zi întreagă(Apăi să zicem că de pe la 13 a-nceput.) m-a durut spatele şi simţeam că u voi mai fi bun de nimic. Cu toate astea pornesc eu la drum, spre acest ospiciu în devenire.. unde numai simpla aşteptare te face să spui: „Simt că înnebunesc.” Chiar şi dacă doar în sinea ta spui asta.. poţi într-adevăr afirma că „Dispensarul” e un ospiciu. Ne tratează pe voi, pe mine de aceste nebunii spontante, petrecute de atâtea ori acolo şi nu numai. Tot ce înseamnă sănătate poate însemna şi nebunie. Clar că ceva… pute. Da, v-am încurcat. Odată ziceam că mă aşez, mai apoi că plecam de undeva. Bine, hai că în următorul chiar vă zic.

Mă aşez pe canapeaua(restul v-am spus mai sus) veche de ani de zile, ruptă de copii nerăbdători şi ruginită de vremea timpului.. unde probabil câţiva picuri îşi fac apariţia din starea noastră de „turbulenţă mentală„, pentru care mergem la doctor. Bun. Stau ce stau şi apare ca prin nevăzute un chip de femeie ş-un copil lângă ea. Cine sunt? Femeia cu pruncul mic insistent. O primă reacţie la văzul lor e întotdeauna respingătoare: „Ce-au venit şi ăştia aici? Nu suntem mulţi?”. La care spontan copilul insistent spune:”Ăla e locul meu.” Eu în primă fază credeam că se potoleşte şi încetează cu astea(Ce-i drept, v-am spus că era singurul loc 1/1 de făcut o formă a fundului.), pentru ca eu să nu fiu nevoit în faţa a 22 de oameni(Că au venit ei şi.. eram clar mai mulţi.) să mă ridic şi să satisfac moftul unui ţânc. Totuşi acum.. nu ţânc eram şi eu cândva? Nu erai şi tu aşa? Ba da.. Dar măcar măsa de era inteligentă să-i spună să termine cu chestiile alea că nu e frumos. Plus că nu era nici ea gravidă, să-i acord locul. Aşadar la insitenţele lui şi îndreptarea tuturor privirilor asupra mea, m-am decis într-un final să-l las să-şi formeze fundul în devenire pe acel scaun jegos, râzos şi cum o mai fi fost.

După o astfel de experienţă mai urmează nesimţirea unora. Să prespupun că unii au adus foi de „înmatriculare” a sănătăţii pe „registrul celor curând morţi”, de la toate familiile lor, de la toate firmele lor şi de la toţi duşmanii lor şi de la toate cele ce pot fi spuse şi nespuse, cu gând curat şi necurat. (Da, zicea un unchi că de mă fac popă.. la mine vine şi se spovedeşte. Dar mi-e tare greu să ascult aşa ceva la viaţa mea.). Eu cu spatele meu ce mă durea îngrozitor.. am zis că de.. doar n-oi fi eu iar împins de moralitate să fiu iar nevoit să mă ridic cine ştie. în faţa vreunei babe şi a altei babe şi a altui copil şi etc. Într-un cuvânt am stat două ore şi ceva(atât cât se petrece acţiunea) în picioare, uitându-mă pe pereţi, la desene ale copiilor chiar de lângă liceul de artă sau la examene de bilanţ ce trebuiesc date..sau mă rog, eu nu mă ştiu la alea. Apropo.. ştiţi de ce am fost la dispensar? Pentru două reţete de răceală sentimentală şi una fizică. De mai comentează cineva cu mine ceva, doar pentru că e nervoasă persoana respectivă şi se descarcă pe mine.. pe cuvânt de nu-i mai acord a doua şansă, cum se spune fiindcă persoana a greşit cu etceteratele.

Bine-bine, dar nu toate personajele trebuie să apară aici, ele fiind doar menţionate şi nu neapărat relatate.. ăsta să spunem e doar un fragment dintr-un text ce ar fi putut continua cu detaliile, de nu aţi mai fi terminat nicicând de citit şi aţi fi zis că e imposibil ca un articol să fie atât de lung. Dar cum sunt alea din naţionalul, Cotidianul? Apropo, m-au sunat cei de la Cotidianul fiindcă am participat la Concursul Simfonica şi le-au trebuit toate datele personale ca eu să fiu un eventual, potenţial câştigător. Cine ştie, poate câştig şi eu un CD de la Universal Music cu PCD. Vă anunţ prin scris, cum şi ei o vor face.

În timp ce noi toţi aşteptam ca lauzele să fie.. aşa, vine doamna (Gr)Avidă care are un nas ce ajunge atât de sus, încât putem privi cu uşurinţă firele de păr din nas. Acum înţeleg. Persoanele cu nasul pe sus sunt într-un fel urâte, pentru că li se pot observa acele fire de păr. Oh, tare nu aş vrea să mai întâlnesc astfel de oameni. Dar suntem plini de ei şi eu vreau aşa ceva? Să fim serioşi. Eu cum sînt? Un om cu nasul pe sus? Da, probabil doar aici şezând în scaun, modelându-mi fundul. Mai bine merg la iarnă, undeva la mare.. să-l modelez şi apretez mai bine. Că ştii.. 4 cm în talie am tăiat din mine, ca să îmi încapă cine ştie ce pantaloni Kaki. Bun. Stai că (Gr)Avida nu avea şi nici nu are atâţi clienţi, cât asta a mea doctoriţă are. Vezi? Cine.. nasul pe sus şi-l arată, să ştii că şi la purtare, e tot la fel. Clar se poate observa o diferenţă orbitoare, doar din descriere.

Da. Să nu comit greşeala de a omite şi fetele din „Casa Minunată”: „Necoapta” şi „Hi-hi girl.” Deci astea le-a întrecut pe toate. Cassy, să ştii că una semăna cu tine. Dar clar tu arăţi mai bine decât ea şi eşti inteligibilă pentru Jumară. Bun. Sună telefonul uneia foarte tare şi cu sunete haioase .. pe când „Necoapta.” începe să râdă într-una, eu fiind rece la această întâmplare. Şi „Hi-hi girl”ce credeţi că face? O imită, cât de proastă e şi îşi aduce arcada în exterior.. precum calul sau măgarul, mai ştiu eu ce era? Văzând ea că o urmăresc .. se pufneşte-n râs şi de asemena şi eu.. Ne ţineam ambii mâinile la gură, că ceilalţi nu ştiau despre ce e vorba şi ca nu cumva să creadă că suntem deja nebuni şi nu am mai răbdat puţin înainte de ieşirea din ospiciu. Aşadar.. râdeam şi eu precum precum un ruşinat de cine ştie ce adresare în dragoste. (Nu că aş şti ce înseamnă ea sau că dau interes în aflarea ei. Da. Plus că nici nu am încercat să înţeleg semnele de prietenii şi cum se recunoaşte una în devenire. Probabil.. un om nebun.)

Ce le-ntrece pe toate.. Doamna moderno-‘napoiată cu rucsac în spate şi chipul de progenitură învechită în timp şi cumva .. încă în viaţă şi ducerea ei mai departe. Clar îmi e că deşi încercăm din răsputeri să negăm afirmaţia(Prin „afirmaţie”, deja înţelegem o declaraţie, o susţinere cu tărie a unei păreri.) „Haina îl face pe om.„, aceasta nu poate fi deturnată decât în puţine cazuri şi deci, ea nu mai e valabilă. Dar totuşi o aplicăm în lumea noastră reală şi cea de a timpurilor de acum. Da, facem diferenţieri între oameni. Câteodată le facem greşit, ca pe urmă să observăm că persoana respectivă nu întruneşte nicidecum itemii pe care noi i i-am stabilit ca fiind atribuiţi. Iar vă las în ceaţă? Sper că nu. Revenind la doamnă, dânsa a avut nevoie de un scaun separat pentru a aşeza rucsacul şi umbrela. Ea desigur stătea lăfăită pe banchetă şi eu în picioare. Hotărât am fost, precum v-am zis, să nu mă mai pun pe scaun şi să mă tot ridic din considerenţe de obraz. Într-un final, doamna a înţeles că a greşit enorm, deşi eu mă uitam insistent la ea cu ochii mei şi pupilele largi deschise, întocmai ca şi cum aş fi mâncat-o de viu, pentru ceea ce a putut să facă. (Ca o paranteză, pe la ora 18 au închis uşile, ca nicio persoană posibilă să nu mai intre în ospiciu. Eram prea mulţi.) Doamna recunoscându-şi în sinea ei fapta.. mi-a cedat locul, la doctoriţă. Pentru asta îi mulţumesc într-un final, că a fost conştientă.

Atât e fragmentul şi continuarea nu o veţi afla. Nici acum, nici mâine.. doar atunci când aveţi chef să vorbiţi cu mine. Ori prin comentarii.. ori prin mintea voastră paranoică, telepatică sau mai ştiu eu ce o fi. Vrând-nevrând, tot nu mă las eu şi vă prezint primele paginii dintr-o carte iubită de mine. Chiar mi-o place. Să nu vă gândiţi că toată e aşa. Nu, dar în esenţă..da. De înţelegeţi cartea e bine, de nu.. tot e bine.

Henry Miller – Tropicul Cancerului

Tropicul Cancerului

Numai bine. Aştept cu ardoare comentariile voastre. De le aveţi, sunteţi oameni importanţi. De nu le aveţi, înseamnă că aţi rămas fără cuvinte. Totuşi ceva ai de spus, nu?

Anunțuri

2 comentarii

Din categoria Extra Selecta, Special

2 răspunsuri la „În orice întâmplare, trebuie să fie un haz..chiar şi de necaz

  1. hmmm .. interesant :hehe3: ..mia placut faza cu copilasu’ ala :uhuu: ..dar nu prea faza cu nasul ..asa sunt oamenii ..totzi avem defecte ,pana la urma ele ne diferentziaza nuh ? :wehee: :sarcast:

  2. Mira

    Super fain articol Razvi! :bv: :bv: :bv: :uhuu: 😀

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s