De ce scrie lumea blog?

Am încercat să caut răspunsul la întrebarea asta, din mai multe aricole pe tema:
„Cum te-a influenţat blogul în viaţă” şi nu am reuşit. Am aflat că unii scriu că aşa le dictează conştiinţa “Suzi”, pentru alţii a fost o perioadă de maturizare, trecând prin MIRC, MESS şi acum blog, am aflat de alţii că le place “ţopăiala” prin blog, alţii s-au ocupat să prezinte istoria şi evoluţia bloggerilor de la – degeabiştii,plângăcioşii, ştiriştii si lăudăroşii.

Motive ca să scrii un blog: pot înjura, pot da anunţuri matrimoniale, pot scrie cât de naşpa sunt părinţii mei, pot defăima profesorii, pot scrie Cupidon, avem încă un fraier aici !, pentru că poţi primi “feedback” de genul : “Eşti penibil”, “Eşti praf”, “Eşti terminat” .
De pe aici am auzit (defapt am citit) că se câştigă bine din blog-uit…
Tot ce fac, tot ce văd, tot ce aud, tot ce vorbesc, tot ce îmi amintesc şi tot ce citesc e subiect de blog.

Teoria 1:
Şi până la urma, care e bre rostul blogului? Cu ce te alegi dacă ai aşa ceva?
Raspuns: Cu premii pentru blogeri.

Teoria 2
În fond, de ce scriem? Fiindcă sperăm că lumea o să ne bage în seamă, fiindcă vrem să devenim cunoscuţi, fiindcă vrem să avem cu ce ne lăuda, fiindcă avem gânduri şi opinii pe care sperăm ca şi alţii le împărtăşesc, fiindcă n-avem alta treabă!!!

Teoria 3
Povestea blog-ului meu e scrisă de zecile de filme.- no comment!

Teoria 4
Îmi aduc aminte de luna iunie a anului 2007. Această lună are o semnificaţie oarecum importantă pentru mine deoarece, atunci mi-am lansat oficial blogul.
După o săptămână de trafic 0, entuziasmul m-a părăsit şi am renunţat. Un an mai târziu am dat de WordPress. Arăta bine, iar temele erau mai ok.

Teoria 5
Şi eu am blog. Şi îmi place chiar foarte mult blogul meu. La fel de mult îmi place să scriu. Sunt elevă. De liceu.

Teoria 6
Mă gândeam cum ar fi să câştig mulţi, mulţi bani din blog, cum ar fi să trăiesc numai din blog, să nu lucrez..
Mi-am dat şi eu seama că nu am nevoie momentan de venituri provenite din blog.

CE FAC OAMENII PENTRU BLOG:

→Zilnic pierd multă (era să scriu mulă) vreme citind o grămadă de alte bloguri şi scriind.

→Porneam apoi în căutarea noilor talente, mai culegeam câte unul în feedreader, mai aflam de ele pe Blogoree, mai aflau şi ele de mine…al meu. Folosesc Feedreader fiindcă e simplu şi are search.

→Nu aveam să ştiu atunci, dar acest gest avea să ducă la o despărţire de logodnica mea. Şi la uşurarea la care visam de multă vreme, dar pentru care nu îndrăzneam să fac un “ceva” ce părea …

→Cititul blogurilor amicilor si oamenilor „mishto” din Romania, nu depăşeşte 50 de minute.

→Am început să citesc zilnic 10-20 de blog-uri.

→Îmi plac oamenii pe care îi întâlnesc pe bloguri. Sunt şi ei dezbrăcaţi ca mine. De fiţe, de impresii, de un chip. Le citesc sufletul înainte să le văd faţa. Le împărtăşesc dureri şi zâmbete, trecut şi viitor, planuri şi regrete. Şi câteodată nu mai îmi vine să mă întorc în lumea reală…

Categoria cea mai inteligentă frază:
Sunt vie… aşa că nu-mi convine să îţi placă idiotul meu de blog mai mult decât… persoana mea, cea în carne şi oase.

Detaliu şi creaţie

IMPORTANT!
Citeşte, apreciează şi critică „Cum un om te place”. nu uita să votezi! Participă şi susţine-mă. Pentru conţinutul din acest site.

Răbdător, am aşteptat să primesc de la diferiţi oameni, acordul lor pentru câteva screenshoturi, dacă nu şi videoclipuri, în cazul în care aveţi ceva instalat, ce va fi comunicat mai jos.
Practic ar fi o exclusivitate, pentru acest blog, să împărtăşească şi altora suportul de care ei au nevoie, din creaţiile lor. Mie mi-au plăcut de prima oară şi am zis că neapărat trebuie să câştige românii noştri, la Festivalul Internaţional de film de un minut.

FILMINUTE este un festival internaţional de film de un minut, care expune, premiază şi promovează cele mai bune filme de un minut din întreaga lume.
Filminute 2006 s-a bucurat de comentarii pline de entuziasm, atrăgând 1.7 milioane de hit-uri şi 500,000 accesări de pagină de la o audienţă din peste 50 de ţări pe tot parcursul festivalului, în luna septembrie – deloc rău pentru o promovare făcută doar prin viu grai! Filmele selecţionate au fost supuse atât unui vot din partea publicului, cât şi unei analize din partea unui juriu internaţional respectat, format din personalităţi de renume din domeniul filmului, artei, literaturii şi publicităţii. BEST FILMINUTE 2006 a fost câştigat de Anton Groves cu ‘Line’, o producţie britanico-română, iar câştigătorul The People’s Choice a fost Wayne Campbell cu producţia britanică ‘It Could Be’.
Acum s-a dat startul înscrierilor pentru 2007. Filminute este în căutare de poveşti ieşite din comun, care să reflecte tot ceea ce înseamnă un film sau o animaţie bună, totul în doar 60 de secunde – nici mai mult, nici mai puţin!
Filminute, fă ca fiecare moment să conteze.

Aşadar, eu am decis să îi susţin pe Raul Taciu şi Bogdan Dumitrescu. Mie mi-au plăcut videoclipurile reprezentate de ei şi sper ca şi vouă. Acum vine problema cea mare, că sunteţi nevoiţi să descărcaţi Quick Time Player, apăsând aici.

Acrofobia – Raul Taciu

A participat la „Animotion” la Sibiu, unde a avut câteva experienţe neplăcute. Speră să se bucure de succesul la Filminute şi intenţionează să participe la: Anim’est 2007, în Bucureşti.
Vă prezint screenshoturi şi apoi filmul, pentru cei care au mai mult timp liber.




Şi acum videoclipul: Acrofobia – Raul Taciu
Apasă pe logo.

Pentru vot, apasă aici şi nu uita că trebuie să dai submit.

Two Points – Bogdan Dumitrescu
Din păcate nu am reuşit să aflu mai multe date de la el, însă şi reprezentarea sa este una excepţională. Vin doar cu un screenshot şi videoclipul.

Two Points – Videoclipul
Votare: Two points.

Acum, şi de ale mele, încântat fiind de acestea.. Nu mai am altele de spus, din cauza extazului.
Aştept să comentaţi şi să vizionaţi.
Numai bine şi vă aştept în continuare.

Liniştea de dinaintea.. extazului

Puţin a trecut şi ne reîntâlnim din nou, poate nu cu informaţii extrasenzaţionale, dar cel puţin cu gândul la ele! Aşa cum „Aşteptarea-şi are postul”, a dovedit că şi-a meritat aşteptarea, aceeaşi situaţie se poate spune şi în următorul caz, unde cu siguranţă totul va fi pe placul vostru. Desigur că nu putem împăca pe toată lumea şi sper să fiţi „dotaţi”, pentru că aveţi nevoie de ceva, pentru a vizualiza cel puţin o creaţie a unor oameni, ce au lucrat cu pasiune. Deci doar să aşteptaţi, că vine în curând mult aşteptata răsplată a eforturilor depuse.
Cred că vor mai fi unele schimbări până atunci, asta nu se ştie. Oricum, aştept cu nerăbdare următorul post, ce va integra sau nu alte informaţii decât cele în care era destinat scopul publicării.
Sfârşitul de săptămână, reprezintă zilele în care mai ai timp şi pentru altceva, în timpul săptămânii, fiind constrâns de alte împrejurimi, ce nu-ţi pot conferi dreptul de acces la PC!
Urăsc alte activităţi, când eu nu e doresc şi când am altceva de făcut. De-ar fi seara un mijloc de a scăpa.. dar nu e.
Ce m-a mirat pe mine.. Merg pe stradă, văd o babă ş-înc-o babă. Bine, nu am văzut babe, ca în acea melodie, dar am văzut persoane mature(40 ani în sus e, nu?) cu căştile şi MP3 player-ul după ei, fără nicio grijă, alături de cumpărăturile sau plimbările pe care le fac. „Studiile arată că suntem una din cele mai sărace ţări, din Europa”, deşi avem posibilitatea să ne permitem aproape orice, prin intermediul ratelor şi să oferim celor apropiaţi, ceea ce doresc ei, ca nu cumva să rămână în urmă cu ceva. Bine, că de rămâne cu mintea în urmă.. asta nu se ia în considerare.
Bine să ne fie! „Să trăiţi bine!”. Aşa ne şi e, clar?

Aproape după toate cele întâmplate, mă mai amuză un lucru. Când vezi pe stradă(Stradă, stradă şi o pancartă) persoane întinse pe jos. Doamna respectivă a băut excesiv, înecându-şi amarul în băutură(Nu şi-l „îneacă”. Mai precis îl răscoleşte şi mai mult. Sau nu?) şi căzând în faţa multitudinelor de categorii sociale, ce au trecut pe lângă ea. Vorba aia: „A murit?”.. NU, era doar beată. Am mai avut un aşa caz, dar era ceva mai complicat. Femeia aia, e o „beer-o-halic”(cuvânt ce vine de la om nebun după muncă) şi care e rău famată prin persoanele ce n-o ştiu.
Altă chestie a fost una grozavă. În timp ce îmi făcusem cumpărăturile şi mă întorceam acasă, văd un om, bătrân ce era (cu plete, cu ochelari, cu pantaloni rupţi, haine învechite de modă) şi se dădea pe role. Făcea ture şi ture, ca un adevărat expert. Nu m-am dat pe aşa ceva nici jumătate de oră, în toată viaţa mea. Uite, unii îşi îneacă amarul în: băutură, plimbare, nebunie, agonie, distracţie. Deci chiar mă refer la toate categoriile, poate că am mai uitat eu unele lucruri ce definesc acea expresie.

Până data viitoare, vă salut şi .. cam atât.
http://jumara.ro