În genere, ăsta ar fi un titlu

„Cred că nici de aţi fi angajaţi ai unei companii mari şi aţi lucra opt ore, nu aţi avea chef să tot butonaţi calculatorul ăla, cum o faceţi acum, în joacă.” – Vorbe alese şi adevărate. Probabil am petrecut prea mult timp aici, zi de zi, în loc să mai fac şi altceva. Atunci, adică la cerere am făcut altceva ca eu să-mi petrec timpul în compania oricărui lucru.
Pe lungul drum de explicat, s-a observat la Jumară, prea multe informaţii deodată. Şi atunci dacă informaţiile erau multe şi cheful lipsă, răgaz am dat. Patru zile liniştiţi aţi avut timp, doar că problema vine atunci când de fapt eu puteam să-mi continui liniştit drumul şi voi nu aţi fi dat: „Articol anterior.”, iar asta e inadmisibil pentru mine, ca să acţionaţi în felul ăsta. Şi cu timpul ăsta, în care eu v-am lăsat în pace, inevitabil s-au petrecut atâtea încât ele trebuiesc împărtăşite. Că doar, de ce se numeşte „blog personal” ? Că de, nu e al unei companii. (În schimbul unor beneficii, aş face şi eu multe. Ca să ies în avantaj. Dar ştiţi bine după vorba din popor:”Banii-s ochiul dracului”.) Şi deci e al meu, al vostru şi al tuturor care doresc să-l vadă.
Zic al vostru, că fără voi nu ar putea fi. Ceva logic, că fără cunoştinţe şi prieteni şi etc. eşti un nimeni. Bine, asta aplicându-se în modul general, nu particular. Că acolo e altceva.

Deci, în genere acest articol trebuia să aibă un anumit titlu, dar cum împrejurările au fost diferite de ce doream eu, asta e. Primul lucru la care mă gândesc cu groază, e că voi nu veţi mai putea accesa site-ul prin: „http://jumara.ro”.
Nu pică cerul peste mine şi voi, că aveţi alte două opţiuni până câteva zile! Deci nu e tragedie, dacă se extinde şi la săptămâni. Bine, să vedem în ce tratative pot ajunge ori cu providerul ori cu bănetul. Nu disperaţi, că eu sunt mereu prin preajmă, accesând oricare din căile rămase până remediez problema din 11 Septembrie.
Opţiunile rămase sunt:
http://jumara.creierulcuplete.net
http://jumara.co.nr
Mie mi se pare mai simplă a 2-a variantă, dar nu atât cât cea .ro . Parcă chestiile administrative se spun la sfârşit, dar eu întotdeauna încalc câteceva, care nu întotdeauna e o regulă ci doar ceva benevol sau la sugestia altuia. Bun, acum viaţa reală, exact din rândul de mai jos.

Săptămâna ce a trecut, plină de emoţii din cele mai ciudate(că s-au trezit undeva neaşteptat)şi din cele mai afective. Bun, până acolo e ceva. Dar să vă relatez o întâlnire virtuală, ce a venit din „greşeală”, când eu îmi petreceam timpul aici cu voi.Primesc 2 apeluri şi eu fiind tot timpul cu telefonul pe silent, că săracul e depăşit din „Moda telefoanelor” şi trebuie deci schimbat cu ceva simplu şi de mare efect. Revenind, mă uit eu constant în interval de 2 -3 ore, dacă am apeluri nepreluate, că ştiu că nu mă caută nimeni(întotdeauna eu pe ei, că doar e scump pentru ei) şi în plus nu cred că cineva ar fi interesat să înţeleagă numărul care era până de curând în „Jumară info”, dar serverul xs.to, deci atenţie!, să nu-l mai folosiţi vreodată că a clacat.
Mă iau cu una şi ajung la alta, dar în final tot la aia ajung. Trimit un mesaj cu întrebarea:”Cine esti?” , fără diacritice că-i scump! Mi se răspunde:”Am gresit numarul, cred? Scuze pentru deranj, Cami.”
Nu vă dau eu toată conversaţia, că am şters mesajele mele, adică ce i-am scris dar vă dau profilul ei, din doar ~ 20 mesaje.
Profil:
Nume: Camelia
Vârstă: 20 ani
Locaţie: Mangalia
Ocupaţie: Macaragistă la portul din Mangalia
Din fire: Veselă şi totodată rea, numai atunci cu cine trebuie.
Număr de telefon: Nu vi-l dau, că nu sunt la matrimoniale.

Deci Camelia face totul cu pasiune şi responsabilitatea e imensă, chiar am întrebat-o ca şi alţii desigur, cum de nu şi-a găsit altceva mai uşor, feminin. Răspunsul va fi mereu la oricine în aceeaşi situaţie:”Dacă fac ce-mi place, nu mai contează nimic.” Am fost impresionat de ea, dar sigurat anul viitor, când merg iar la mare, tot de 2 ori sper, am să merg să o vizitez. Ea va avea atunci 21 ani şi eu 1 an plin de succese.

And the real comedy begins here:
Ne sună o cunoştinţă(eu nu vă înşir grade, de rudenie) că ne face plăcinte şi ni le aduc acasă. Trec orele şi sună telefonul:”Care veniţi după ele?” Ei nu aveau chef, noi nu. Şi iar aştept, că nu am găsit vreo soluţie şi până la urmă vine conversaţia:
Eu:”Ceau. Nu poţi veni roata cu tramvaiul ş te aştept în staţie să mi le dai. Numai dacă nu te deranjez şi dacă nu eşti ocupat. Că numai vii şi atunci eu le iau şi îţi continui drumul.” Clar, turuiam că vroiam un răspuns.
El:”Te aud slab, nu ştiu ce are telefonul.”
Stau un minut să-i explic şi vine aşa subit cu răspunsul ăla.
Plec după ele, că doar nu ratez aşa ocazie. Mă întorc spre casă şi eram cu gândul la toate, inclusiv la Cami- Mangalia, la voi şi etc. , iar când să cobor, am uitat că trebuie să mă aplec.
TRONC. A durut, dar distracţia gratuită dăruită celorlalţi a meritat. Păcat că nu aveam şi un tricou cu reclamă să intre să vadă că e amuzant.

Sper că vă place noul conţinut, adică tema şi banner-ul. În rest, atât. A, ba nu! Abonaţi-vă prin e-mail sau SMS, pentru SMS te rog să laşi un comment aici. Numărul tău să fie trecut la e-mail cu : număr@reţea . Că doar nu toţi sunteţi în România să vă cunosc reţeaua. Ex.:0770400400@RDS

P|nă data viitoare, vreau să ascult melodia lui Enrique Iglesias – Tired of being sorry (nu e genul meu,dar melodia asta mă impresionează). Păreri de rău pentru Pavaroti şi mulţumiri vouă că sunteţi alături. Vreau să vizitaţi în continuare site-ul prin adresele amintit mai sus.
Numai bine.

[xspf]_start(2)[/xspf]